exista o poveste interesanta din viata unui mare compositor care, dupa ani intregi de furie amestecata cu invidie fata de splendorile unor inaintasi, surprins singur cu imensitatea formei muzicale, a intrezarit cu speranta ingenua, dar malefica, drumul spre intoxicarea cu atonalitate si disonanta, imbratisand un pandemonium fizic care produce anxietate si teama ca o incercare de a pasi undeva unde integritatea nu ii permitea sa paseasca; izgonirea demonilor s-a transformat intr-o ingenunchere in fata unui soi de necunoscut macabru, caruia i-a pictat in cromatism genial un suflet care s-a dovedit a fi dezintegrant.
societatea la noi pare sa paseasca bezmetic pe aceleasi carari ale gustului putred al dezintegrarii. In aplauze, lozinci artificiale, cantece personale si rasuflari de usurare. Scapand de “dusmani”, tatarii invizibili care au fost proiectati pe circumvolutiunile inflamate ale romanilor de productie de serie, dau mana cu istoria, in ceas rau. Aplauda cand democratia, sau ce a mai ramas din ea, e violata in grup de scelerati in robe de gade, cu ranjete splendide de termite seculare. Un oftat invizibil exista, din multe piepturi, la privirea acestui viol pagan, dar el e departe de a opri aceasta descompunere. Oamenii privesc, multi dau din umeri, chiar daca le miroase urat. Se departeaza apoi in alte colturi unde miasma dispare, pentru moment. Va fi bine.
dar targul faustian odata facut, nimic nu mai poate fi dat inapoi. Din hlizirea dementa a influencerilor de facebook nu va mai ramane in curand nimic, decat scuipati. Scarba are toane multe, dar e perversa si perena, iar cand se extinde peste o tara, atunci putrefactia nu e departe. Nu te poti usura pe voturile a milioane de romani fara sa produci o panza freatica a imputirii ca se va inflitra pana la extazul scatologiei. Degeaba gusile duble se bat cu pumnul in piept ca au castigat. Nu va castiga nimeni. Iar semnele platii care trebuie facute in schimbul vanzarii sufletelor nu vor intarzia sa apara.
Discussion about this post
No posts