Romania e o tara riscanta pentru straini. Risti sa te pacaleasca taximetristii la aeroport, sa pierzi banii la alba-neagra, sa anunte guvernul PSD ca iti pune o taxa pe active sau sa-ti rupi masina pe niste drumuri care nu au mai fost refacute de mult. Risti sa se schimbe legile peste noapte si afacerile tale sa dea faliment sau codul codul fiscal sa se modifice de la an la an si sa-ti arunce in aer orice urma de predictibilitate financiara.
Si pentru ca este o tara riscanta, strainii se bazeaza pe niste analize obiective privind riscul de a face afaceri in Romania pentru a vedea daca merita sau nu. Aceste analize sunt in general facute de agentiile de rating care calculeaza un scor al tarii, numit rating de tara. Cu cat e mai defavorabil, cu atat creste suspiciunea strainilor bogati de a investi sau cheltui bani si timp in Romania. De aceea anuntul S&P privind ratingul a fost un fel de usurare, pentru ca nota nu a fost schimbata.
Adica deocamdata ramanem cu cinci, trecem clasa, desi profesorul a fost cam indulgent si a scos cu clestele lectia de la noi de aceasta data. Continuam, pentru cat timp cu nota non-speculativa, ultima, inainte de urmatorul examen, la toamna cand exista pericolul real ca obligatiunile tarii noastre sa capete statutul de “junk”.
Deci Romania ramane o tara riscanta, mai ales in plina pandemie, cand o criza economica se suprapune peste una sanitara. Si are nevoie de bani pentru a salva o economie care s-a oprit, macar pe termen scurt.
BNR si swap-ul BCE
BNR a facut cateva miscari importante pentru a ajuta aceasta situatie pe partea de politica monetara. Ultima actiune este oarecum neconformista, desi nu neaparat inedita: deschiderea unei linii de repo cu BCE. Aceasta operatiune face parte din arsenalul recent al bancilor centrale de a combate perioadele de criza, atunci cand lichiditatea pe pietele monetare internationale tinde sa sufere o scadere accentuata. Din comunicatul BNR:
Banca Centrală Europeană (BCE) și Banca Națională a României (BNR) au convenit asupra unui aranjament în cadrul căruia se va furniza BNR lichiditate în euro, prin intermediul unei linii repo, pentru a veni în întâmpinarea posibilei apariții a unui necesar de lichiditate în euro, în contextul disfuncționalităților pieței manifestate pe fondul șocului indus de Covid-19.
În cadrul unei linii repo, BCE furnizează lichiditate în euro unei bănci centrale străine în schimbul unor garanții de înaltă calitate denominate în euro.
În baza liniei repo, BNR va putea împrumuta până la 4,5 miliarde EUR de la BCE. Scadența maximă a fiecărei trageri va fi de 3 luni. Linia repo va rămâne în vigoare până la data de 31 decembrie 2020, cu posibilitate de prelungire.
Ce este o linie de repo: un repo este o tranzactie financiara prin care o parte imprumuta cash in schimbul unei garantii cu promisiunea de a rascumpara garantia dupa o perioada de timp, de la o luna pana la un an de obicei. Garantia este in general sub forma unor titluri de mare calitate (in general titluri de stat).
In cazul de fata cele doua parti ale tranzactiei sunt doua banci centrale: BNR care are nevoie de euro si BCE care are euro si poate sa-i ofere inprumut.
Astfel de facilitati intre bancile centrale au aparut in anii 60, implicand in principal dolarul si au devenit mai importante incepand cu criza din 2008: pentru ca dolarul este o moneda ceruta international, bancile straine au nevoi sporite in crize, pentru a finanta de exemplu cererile clientilor de moneda forte sau tragerile intempestive din liniile de credite sau pur si simplu pentru a acoperi pozitiile deschise in operatiunile derivate. Astfel, pentru a debloca piata Fed functioneaza ca un donator de sange cu grupa potrivita si pentru ca o mare parte din piata monetara in dolari se intampla in afara SUA, Fed colaboreaza cu bancile centrale din tarile respective.
Exista doua tipuri mari de astfel se tranzactii: liniile de swap si cele de repo. Diferenta intre ele poate fi importanta si are mai mult o importanta politica.
Dupa cum spune Brad Setser (cfr.org), diferența aici nu este uriașă - un swap este în mod efectiv un împrumut contra garanțiilor în valută străină (dar fără riscuri de schimb, cu excepția cazului în care contrapartida da faliment). Un repo este un împrumut cu garanții titluri de stat. In general swap-ul este preferat intr-o relatie de incredere, precum intre Fed si BCE, in care Fed primeste la schimb euro contra dolarilor. In celelalte cazuri, repo este de preferat pentru ca este mai putin riscanta.
Asta poate fi una din explicatiile pentru care BNR a deschis o linie repo si nu un swap. Poate ca BCE nu este confortabila sa primeasca in garantie leii romanesti, ci garantii mai sigure. Nu stim exact care sunt titlurile ce vor fi date in garantie, dar probabil vor fi obligatiuni in euro pe care BNR le detine in rezerva internationala.
Operatiunea este deci o tip de monetizare a rezervei BNR. BNR prefera operatiunea repo pentru ca nu va pierde proprietatea rezervelor, iar BCE prefere riscul scazut al unei operatiuni repo fata de un swap.
Asta este inca un indiciu privind riscul de tara al Romaniei. Inca nu facem parte din tarile cu care BCE dezvolta relatii de incredere totala, iar acest lucru reiese si din ultima analiza a criteriilor de convergenta publicata de Comisia Europeana privind adoptarea monedei Euro. In acest moment Romania nu respecta nici un criteriu iar unul din punctele importante ridicate de raport este independenta Bancii Nationale:
In the light of its assessment on legal compatibility and on the fulfilment of the convergence criteria, and taking into account the additional relevant factors, the Commission considers that Romania does not fulfil the conditions for the adoption of the euro. Legislation in Romania – in particular Law No. 312 on the Statute of the Bank of Romania (the BNR Law) – is not fully compatible with the compliance duty under Article 131 TFEU. Incompatibilities concern the independence of the central bank, the prohibition of monetary financing and central bank integration into the ESCB at the time of euro adoption.
Comisia considera ca Banca Nationala nu este in totalitate independenta, nu respecta interzicerea finantarii monetare (adica finantarea directa a organismelor publice) si nici criteriile de integrare in Sistemul European al bancilor Centrale.
In concluzie, aceasta linie repo, inedita ca instrument, este inca un semnal insuficient privind capacitatea politicii noastre monetare de a se ridica la nivelul cerute de integrarea europeana. Sa speram ca aceasta criza va dezvolta alte mecanisme si va accelera acest proces de integrare astfel incat crizele urmatoare sa ne gaseasca mai pregatiti.