Originile wokismului
Un autor francez identifica 3 origini importante ale acestui fenomen
Wokismul, ca fenomen contemporan de denunțare morală și culturală, nu apare din senin. El prelungește o lungă istorie de procese intentate gândirii și artei, dar se distinge prin rădăcini specifice, predominant americane.
Autorul, Profesorul Philippe Forest, identifica trei origini principale ale acestui fenomen.
1. Origine religioasă: puritanismul și marile treziri (Great Awakenings)
Wokismul își are rădăcinile în cultura religioasă a Statelor Unite, profund marcată de puritanismul fondatorilor. După cum subliniază Tocqueville încă de la începutul lucrării De la démocratie en Amérique:
« Puritanismul […] nu era numai o doctrină religioasă; el se confunda încă cu teoriile democratice și republicane cele mai absolute. […] puritanii au căutat o țară atât de barbară și atât de abandonată de lume încât să le mai fie permis să trăiască acolo după maniera lor și să se roage lui Dumnezeu în libertate. »
America se visează o nouă „Țară a Făgăduinței”, un nou Eden unde un popor ales restaurează puritatea religioasă. Wokismul apare ca o variantă recentă a marilor treziri religioase (Great Awakenings) care au străbătut SUA în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. El moștenește această cerință de „nouă naștere”, de convertire, de ostracizare a păcătoșilor și de purificare colectivă. „Treziții” („éveillés”) duc o „cruciadă”, o „adevărată război sfânt destinat să purifice și să regenereze lumea”, folosind astăzi mijloace moderne precum „bashing-ul, boicotul sau ghosting-ul” în locul stâlpului infamiei sau al rugului.
2. Origine ideologică: lupta împotriva discriminărilor și păcatul originar american
Wokismul poartă amprenta culturii americane prin concepția sa despre Răul de care omenirea trebuie vindecată. El identifică un „dublu păcat originar”: exproprierea indienilor (Native Americans) și sclavia negrilor (African Americans), adevăruri istorice negate de mitul „visului american” și al melting-pot-ului.
În fața eșecului relativ al luptelor pentru egalitate de drepturi, wokismul cheamă la o conștientizare radicală, la o „revoluție culturală” care să schimbe mentalitățile. Termenul woke (derivat impropriu din awakening) exprimă această „salutară convertire militantă” la antiracism, prelungind texte vechi precum The Awakening of the Negro (1896) al lui Booker T. Washington. Este vorba de alungarea demonului din structurile sociale, printr-o vânătoare contemporană de vrăjitoare care vizează privilegiile și discriminările sistemice.
3. Origine intelectuală exogenă: French Theory
În fine, wokismul își datorează o singularitate remarcabilă modului în care s-a dezvoltat – mai întâi pe campusurile americane – pornind de la o gândire venită din altă parte: „French Theory”. Aceasta desemnează transferul cultural masiv al unor filozofi francezi (Foucault, Derrida, Deleuze, Barthes, Lacan etc.) spre finalul secolului XX.
Acești autori, adesea marginali sau contestați în Franța, devin „maeștri gânditori” peste Atlantic. French Theory realizează o „remitere în discuție generalizată a discursurilor și a cunoașterilor”, recitind Marx, Nietzsche și Freud prin prisma structuralismului și a depășirii lui:
« tot este deja interpretare, fiecare semn este în sine însuși […] interpretare a altor semne » (Michel Foucault).
Faptele nu există decât prin interpretările pe care le primim; realitatea este un ansamblu de discursuri fără adevăr fondator. Această deconstrucție a cunoașterilor dominante furnizează wokismului instrumentele conceptuale pentru a analiza puterea, cunoașterea și reprezentările opresive.
În concluzie
Wokismul îmbină un puritanism moral secularizat, o pocăință față de crimele fondatoare ale Americii și o deconstrucție intelectuală importată din Franța. Aceste trei origini explică forța sa de convingere religioasă, intensitatea militantă și capacitatea de a reconfigura dezbaterile despre cultură și identitate.
Articolul a fost scris pe baza notelor luate de autor din cartea citata, adaptate si traduse supervizat cu asistenta AI.