Este inteligența artificială o bulă? Este adevărat că acest sector în plină expansiune susține o bună parte din performanțele bursiere, dar aplicațiile practice sunt bine diversificate, iar potențialul de creștere este real. Chiar dacă uneori apar surprize, cum este această scădere a marjei operaționale a activității de cloud a Oracle, ciclul de investiții este abia la început, iar sinergiile sectoriale sunt importante. Publicul nu vede decât o parte din AI, partea lucioasă a simulacrului, hipnagogia aplicațiilor tip ChatGPT, dar în realitatea obiectivă a investițiilor companiilor, AI declanșează o realocare a investițiilor reale, ajungând până la impulsionarea utilizării unor forme de energie intensive, precum nuclearul, pentru a asigura „combustibilul” acestui nou golem al umanității.
Aurul cunoaște și el o nouă perioadă de strălucire intensă, depășind 4000 de dolari uncia. Aurul spune și el povestea lui, un activ-refugiu care funcționează ca o contrapondere la fractura civilizațională pe care o trăim și unde conceptul de valoare începe să se întoarcă la fundamentele sale. Inflația este unul dintre efectele acestei lumi a incertitudinilor, semnalizând că baza reală productivă începe să se micșoreze, lucrurile care contează căpătând o valoare intrinsecă cu care oamenii nu erau obișnuiți, fiind alimentați de iluzia producției monetare a băncilor centrale. Astfel, randamentul real cerut de investitori crește și el, la fel cum cresc și costurile de producție, iar cel mai important cost rămâne timpul; oamenii și investitorii așteaptă mai mult pentru mai puțin, deși au iluzia că totul merge mai repede. Capitalismul a reușit să susțină miracolul conlucrării inconștiente a lumii și este imbatabil în capacitatea lui de a găsi soluții de producție pentru a servi cererea, însă bețele în roate se înmulțesc pe măsură ce efortul și invenția, ca și inteligența, se încăpățânează să fie inegale în repartizarea lor, lăsând pe margine mulți nemulțumiți. În acest context, în care încrederea publicului în bucățile de hârtie create de state scade, pe măsură ce datoria crește, deficitele se lărgesc și finanțele publice alimentează lenea, aurul oferă atracția unui mit fondator al valorii materiale: valoarea obiectivă.
Energia este cea care stă la baza civilizației actuale, într-un mod fundamental, în ciuda încercărilor repetate de manipulări ideologice. Toată producția materială a lumii, de la alimentele esențiale, transportul acestora, medicamente, încălzire, producție industrială, apărare, totul are nevoie de energie disponibilă, intensivă și ieftină. Iar sursele de energie sunt puține. În primul rând, cele fosile, adică indirect energia atomică a Soarelui, pe care o accesăm chimic prin ardere; apoi cea nucleară și, în final, regenerabilele. Dependența de energia fosilă este însă structurală, deoarece densitatea acestei energii este foarte mare, iar costurile de extragere, rafinare și producție sunt acceptabile; energia fosilă este și foarte versatilă, diferiții compuși putând fi utilizați atât pentru lucru mecanic primar, cât și pentru producerea de electricitate, materiale de construcții, îngrășăminte sau plastice. Prezența lor este atât de fundamentală în viața de zi cu zi, încât o reducere a consumului ar însemna imediat un colaps civilizațional. Energia nucleară este cea mai densă și eficientă, dar vine cu cele mai mari costuri de producție, investițiile inițiale pentru a construi reactoare fiind de ordinul zecilor de miliarde și întinzându-se pe perioade lungi de timp; avantajul este însă un cost al combustibilului mic și elasticitatea ridicată a consumului; energiile regenerabile sunt încă marginale, dezavantajele fiind, în primul rând, atât intensitatea de capital necesară, cât și densitatea redusă, lipsa de elasticitate și lipsa capacităților de stocare. Iată unul dintre adevărurile inconfortabile ale civilizației noastre, anume că tensiunile sociale pe care le cunosc societățile actuale sunt în primul rând legate de capacitatea de a produce și utiliza energie ieftină. Acest adevăr este ocultat de multe ori și împachetat în discursuri virtuoase despre „energia curată”, dar, în esență, statele trebuie să se asigure că au acces la surse de energie ieftine și constante pentru a putea funcționa industria și economia. În condițiile în care sectorul AI începe să consume cantități însemnate de electricitate, iar sursele regenerabile și nucleare nu pot fi scalate suficient de repede, apare și o concurență între utilizări.
Petrolul și gazul (mai ales LNG) au, deci, încă viață lungă în față, acest lucru fiind evident și din perspectivele de dezvoltare ale țărilor din emisfera sudică, care își vor crește cererea de energie. Iată, deci, un puzzle esențial pentru umanitate: cum să continue creșterea economică, reducând în același timp impactul climatic al activităților umane industriale? Cum spunea Frank Knight, „existența unei probleme depinde de faptul că viitorul este diferit de trecut, dar găsirea unei soluții la problemă depinde de faptul că viitorul este similar cu trecutul”.
Discussion about this post
No posts