Note marginale
democrație noua si veche
De fiecare dată când intru pe rețelele sociale românești, mă cuprinde o stare de neliniște. O infecție generală de propagandă, uneori atât de stridentă încât pare satiră, doar că nu este. Milioane de români prinși în acest joc inutil, dar devastator pentru propria inteligență, unde trebuie neîntrerupt să-și confirme apartenența la un anumit tip de gândire contrafăcută, de multe ori cu agresivitate și frânturi de nebunie. Este o imagine exagerată a societății, pentru că în lumea reală oamenii sunt mai calmi și rezonabili, dar arată că există o lavă de autoconfirmare care poate trage societatea în ansamblul ei într-o nouă dinamică a nivelării libertăților individuale.
Și la noi, și în Europa, elitele care se află la conducere au transformat ideea de democrație într-un slogan aproape dogmatic, deși, în realitate, democrația reală, care înseamnă de fapt pluralism politic, pare să dispară ca instituție concretă. Acești „luptători pentru democrație” nu concep, de fapt, pluralismul politic, nu acceptă că altcineva decât ei poate conduce statele sau că alte idei, alternative, despre cum se poate desfășura mersul societății, pot fi adoptate. Este normal să-ți aperi ideile și să crezi că programul tău este cel mai bun, dar aici vorbim de cu totul altceva, de o ostracizare fundamentală a oricărei alternative politice incompatibile cu ideile elitei tehnocrate. Democrația însăși ajunge să nu mai însemne altceva decât o perpetuare la putere a unui partid unic. Orice alternativă de vot înseamnă automat, după caz, „fascism”, „putinism” sau „amestec în treburile interne”.
Democrația își pierde, așadar, tot sensul inițial, iar în jurul acestei redefiniri orwelliene se creează noi structuri care susțin această concepție ce nu mai poate suporta, în realitate, pluralismul politic. Presa își pierde obiectivitatea și devine treptat o portavoce a sistemului, sistemul de justiție începe să funcționeze ca un braț represiv al puterii, iar orice mișcare de opoziție este astfel discreditată din start ca fiind parte din uneltirile unor forțe externe care încearcă să destabilizeze țara.
În acest nou climat represiv, guvernul este obligat să avanseze cu măsuri totalitare, precum cele referitoare la Digital ID în Marea Britanie, din simplul motiv că masele populare nu pot fi încă controlate și se sustrag dogmelor oficiale, fiind expuse, datorită internetului, unui flux de informații alternative care de multe ori diferă de lozincile oficiale. Rămâne de văzut dacă democrația și esența ei inițială pot reveni în prim-plan sau dacă oamenii chiar acceptă să se treacă la altceva.
Ce ne facem?
Pe de o parte, democrația e mimată. Aceleași partide și servicii pare că sunt în controlul pozițiilor de putere.
Pe de altă parte, opoziția (care ar trebui să apere democrația) mustește ea însăși de apucături totalitare când nici măcar nu au ajuns la putere. Și, în orice caz, pare a se alinia discursului de la Kremlin.