IMM Invest

IMM Invest, printare de bani, estimare PIB si situatia comertului exterior

Nota marginala este un newsletter cu comentarii si analize privind realitatea economica si financiara in timp de criza, decriptari ale tendintelor globale si o explicare a efectelor asupre economiei romanesti.

Ajutorul dat intreprinderilor mici si mijlocii

Guvernul a aprobat un dispozitiv de ajutor pentru companiile mici si mijlocii, care are ca scop sustinerea capitalului de lucru in aceasta perioada dificila.

Pe scurt, OUG-ul în cauză precizează următoarele:

• IMM-urile (companii medii, mici si microcompanii)* vor putea accesa de la bănci finanțări de până la 10 milioane lei (din care maxim 5 milioane lei pentru capital de lucru și maxim 10 milioane lei pentru investiții, suma celor două tipuri neputând să depășească, așadar, 10 milioane lei per beneficiar); procent de garantare din partea statului: 80%

• Companiile mici** și, respectiv, microcompaniile** vor putea accesa, separat, doar linii de credit (nu și credite de investiții) de pâna la 1 milion lei (companiile mici) si respectiv 0,5 milioane lei (microcompaniile); procent de garantare din partea statului: 90%.

Alte informații relevante despre schemă:

• Plafonul maxim de garantare: 3,1 miliarde EUR

• Bugetul schemei de stat (incluzând dobânzi subvenționate, comisioane garantare, etc.): 161 milioane EUR

• Numarul de beneficiari acceptați: 40.000.

Prima remarca este referitoare la totalul acestei scheme, limitate la 3,1 Mld EUR, care inseamna cam 1,5% din PIB; in comparatie, ajutoarele date de statele din vestul Europei ajung pana la 15-20% din PIB.

Ce inseamna de fapt aceasta schema in comparatie cu cea existenta in Franta de exemplu? La fel ca si in Franta, ea se va desfasura prin intermediul bancilor locale, care vor pune la dispozitie credite de capital de lucru si de investitii pentru companii. Aici este o diferenta fata de Franta, unde garantie statului nu acopera si nevoile de investitii. E destul de logic, investitiile pot fi lasate pana dupa criza, acum e important salvarea exploatarii.

Fiind vorba de o pandemie si un soc abrupt asupra ofertei, principalul efect asupra companiilor, mai ales cele mici si mijlocii este asupra exploatarii, adica asupra partii de jos a bilantului: incasarile clientilor, platile furnizorilor, platile darilor la Stat, finantarea stocurilor, plata chiriilor, plata salariilor; aceste agregate sunt foarte volatile pe termen scurt si o insuficienta a pietei are efect direct asupra lichiditatii necesare mentinerii functionarii acestor intreprinderi; cum toate aceste companii functioneaza intr-o retea economica nationala, efectele pot fi in lant, prin neplata furnizorilor care se transforma in lipsa de cash pentru acestia, care la randul lor nu mai pot plati salarii si proprii furnizori. Aceasta situatie se incearca sa fie evitata in economie, prin introducerea in sistem a lichiditatii necesare pentru a sustine intr-o coma artificiala aceasta mare parte a economiei.

Bancile sunt direct interesate sa participe la acest proiect, pentru ca business-ul lor fundamental este acordarea de credite clientilor sanatosi care le pot returna cu dobanda. O criza care falimenteaza clientii bancii duce direct la o capacitate redusa a bancilor de a recupera creditele, a sustine la randul lor propriile cheltuielia si a sustine mai tarziu economia; profituri mai mici sau pierderi ale bancilor se traduc automat intr-o gripare a creditarii in economie.

Pe de alta parte, bancile nu pot sa isi asume decat riscurile pe care le pot controla si masura; in acest context pandemic insa, nu se cunoaste data si modul in care activitatea economica va reveni la normal, astfel ca bancile vor ezita sa acorde noi credite in economie, pentru ca nu au vizibilitate asupra capacitatii de rambursare.

Aici intervine aceasta garantie a Statului care isi asuma pana la 80% riscul de neplata al clientilor bancilor; ramane insa 20%, care in functie de capacitatea idiosincratica a bancii, pot fi mai mult sau mai putin suportati fara garantii suplimentare (in Franta bancile nu pot lua si alte garantii, in Romania este posibil).

Pe de alta parte, exista o serie de conditii restrictive care se aplica pentru a valida aceasta garantie: clientii trebuie sa fie unii sanatosi, cu un rating bun; va fi deci o concurenta a bancilor pentru a atrage acesti clienti cu un risc mic, in detrimentul altora care isi vor vedea activitatea in final oprita si salariatii trimisi acasa; asta nu e neaparat rau, pentru ca aceasta schema de ajutor nu e facuta pentru a salva companii si fondatori care oricum ar fi intrat in faliment, insa la nivel sistemic poate exista un efect care trebuie analizat. Apoi, bancile pot actiona garantia Statului doar dupa ce au incercat sa actioneze celelalte garantii. Legal insa, asta poate fi o bariera importanta si poate demotiva multe banci in a acorda aceste credite.

Spre deosebire de alte crize, bilanturile bancilor sunt sanatoase; accesul la rezerve este, pentru cele mai solide, destul de facil iar BNR a intervenit cu operatii repo prin care bancile pot refinanta obligatiuni pentru a face rost de rezerve; de asemenea, depozitele raman in sectorul bancar, nu exista o panica de a retrage fondurile, spre deosebire de alte crize.

Problema este una de risc: intr-un caz clasic, analiza riscului este treaba bancilor si din asta traiesc, din vanzare si cumparare de risc pe diverse maturitati, dar in cazul de fata, se impune distinctia intre risc si incertitudine; asa cum spunea economistul clasic Knight, incertitudinea nu poate fi masurata, iar bancile nu pot finanta incertitudine sistemica.

Cum facem insa sa finantam aceasta incertitudine?

Matei Paun propune in Zf.ro o solutie radicala: tiparim bani pana la 20% din PIB si ii introducem in economie

Întrucât îndatorarea trebuie evitată, Guvernul ar trebui pur şi simplu să tipărească sumele necesare. Estimez dimensiunea unor astfel de transferuri la nivelul a 10-20% din PIB, presupunând că această carantină nu durează mai mult de circa două luni. Tot ceea ce Guvernul trebuie să facă este să pună la punct o metodologie şi criterii pentru a accesa aceste fonduri.Acest lucru se poate cel mai simplu realiza utilizând performanţele istorice sau chiar nişte medii sectoriale. Acest lucru ar permite firmelor să îşi păstreze angajaţii, iar populaţiei să îşi menţină puterea de cumpărare, mărind substanţial probabilitatea unei reveniri rapide la nivelul activităţii economice anterioare COVID-19.

Lecţiile crizei din 2008 ne arată că pre-condiţia pentru a ne mişcă înainte este să nu ne mai mişcăm înapoi. La acel moment, în Occident, o recesiune mai profundă a fost evitată la propriu prin tipărire de bani. Nimic altceva nu este necesar acum. Să sperăm că România nu va repetă greşelile pe care le-a făcut în ultima criză.

Exista cateva probleme majore cu o astfel de solutie:

• Tiparitul de bani inseamna ca datoria publica care s-ar fi emis in mod normal pentru a acoperi aceste cheltuieli va fi inlocuita cu rezerve ale bancii centrale care vor avea zero dobanda; aceste rezerve for tranzita sistemul bancar comercial si vor ajunge in economie ca venituri ale diversilor agenti economici; aceste sume vor creste PIB-ul nominal, in conditiile in care PIB-ul real va ramane acelasi sau chiar va scadea, iar diferenta inseamna ca vom avea o inflatie galopanta.

• Inflatie la asemenea nivel va duce la o devalorizare brutala a monedei nationale, pentru ca toate economiile si tranzactiile se vor orienta spre moneda forte, mai ales ca la noi consumul depinde foarte mult de bunuri din import.

• Capitalurile straine vor fugi din tara, pentru ca investitorii straini vor avea venituri locale in lei, care se vor translata in tarile de origine in mai putini bani (din cauza deprecierii leului).

• Costurile imprumuturilor statului si ale populatiei vor creste, abrupt; investitiile straine se vor opri, somajul va creste, la fel si inflatia, astfel ca vom avea stagflatie

• Comparatia cu tarile dezvoltate e falsa atat tehnic cat si practic; tehnic, in SUA nu s-au tiparit bani, s-a emis datorie publica, care a fost refinantata de Fed cu rezerve care au o dobanda (mica, dar exista). Practic, structura macroeconomica in State este evident fundamental diferita.

Cum va evolua economia. Premierul Catu a prezentat detaliile rectificarii bugetare (sursa: hotnews.ro):

Insititutul national de statistica a realizat o cercetare ad-hoc destul de recenta pentru a vedea impactul crizei asupra mediului de business. Cateva concluzii:

• Referitor la evoluția activității din cursul lunii aprilie 2020, gradul de incertitudine crește, astfel peste 48% dintre respondenți au menționat că nu pot estima cum va evolua activitatea economică

• În industrie, circa o treime dintre respondenții care au menționat că activitatea se va restrânge în cursul lunii aprilie au apreciat că activitatea ar putea fi redusă între 25% și 50%.

Impactul asupra comertului exterior este de asemenea extrem de brutal:

• Peste 50% din cei interviervati estimeaza o scadere a exporturilor cu cel putin 25%.

Toate aceste estimari implica in mod normal ca produsul intern brut va scadea, si va scadea cu atat mai mult cu cat luni ca aprilie se vor multiplica; Institutul de Statistica estimeaza o scadere de PIB de 1,9% pentru 2020. Cred ca e o cifra optimista, insa la acest moment nimic nu e sigur. Ce poate atenua aceasta scadere in raportarile oficiale

• Scaderea exporturilor este compensata de o scadere implicita a importurilor; daca diferenta intre exporturi si importuri va creste, aceasta diferenta negativa se sustrage din PIB, ducand la scaderea acestuia. Nu stiu care sunt ipotezele oficiale si daca guvernul a estimat un deficit de cont curent stabil sau chiar in ameliorare

• La PIB se adauga si cheltuielile guvernamentale, adica suma platita de stat pentru bunurile si serviciile cumparate si care au o valoare de piata; in cazul unor servicii care nu au o valoare de piata, precum serviciile oferite de politisti si asistenti sociali, salariile acestora se adauga la PIB. Avand in vedere ca guvernul a procedat la o serie de angajari si la cumpararea de diverse echipamente si servicii, aceste agregate se vor reflecta in PIB si vor atenua scaderea din sectorul privat.