O nota despre ierarhie si pietele emergente

Ierarhiile statelor, Romania in lume, pietele emergente si raspunsurile globale

Nota marginala este un newsletter cu comentarii si analize privind realitatea economica si financiara in timp de criza, decriptari ale tendintelor globale si o explicare a efectelor asupre economiei romanesti.

Criza Covid19 pare ca este destul de democratica, impartind cortegiul de nenorociri peste tot aproximativ la fel. Majoritatea statelor sunt afectate, efectul pandemic fiind in acest moment la un maxim istoric al ultimilor 100 de ani.

Dar la o privire mai atenta, diferentele incep sa apara. Exista o ierarhie intre tari in ceea ce priveste capacitate de a face fata efectelor acestei pandemii. Iar unul din efectele primordiale este cel economic.

Jocul ierarhiilor globale

Orice societate permite, uneori chiar incita, existenta unor ierarhii: sociale, politice, religioase, economice. In viata materiala, care corespunde cu baza relatiilor economice, tipul de ierarhie care s-a constituit inca din cele mai vechi timpuri a avut la baza modul simplu de productie si consum organizat in lumea satului, cu relatiile de schimb aferente, organizate in piete locale si targuri. Deasupra acestei relatii au aparut orasele, unde primii artizani au incept sa vanda produsele intr-un circuit economic mai rapid; deasupra acestui nivel s-au dezvoltat marii negutatori si comercianti care au complexificat relatiile economice bazate pe piata libera prin crearea marilor lanturi de schimburi mondiale, bazate pe eficientizarea proceselor de productie; asta a stat la baza dezvoltarii rapide a civilizatiei materiale umane dupa secolul 18.

Acest tip de ierarhie s-a transmis intr-o ierarhie a statelor, prinse in materia intersititiala a geopoliticii mondiale, care s-au dezvoltat inegal in functie de avantajele comparative si de modul insitututional la care au recurs.

Odata cu globalizarea acelerata intervenita dupa accederea Chinei la Organizatia Mondiala a Comertului, aceste ierarhii s-au coagulat in centre de productie si consum, pe masura ce vechile centre manufacturiere lasau loc Asiei si Americii de Sud pentru a se dezvolta pe seama serviciilor (SUA si Marea Britanie) si a prelua volumul mare de consum la nivel global. In functie de reteaua de aliante globale, aceste relatii creaza o inegalitate marcanta in capacitatea fiecarei tari de a raspunde unor crize precum cea actuala.

Sa luam exemplul Romaniei. Integrata in Uniunea Europeana si Nato, Romania beneficiaza de o pozitie geopolitica privilegiata, in raport sa spunem cu Tanzania, iar in vremuri normale aceasta pozitie este suficienta pentru dezvoltare si asigurarea unui nivel de trai crescut si in crestere.

Dar atunci cand vremurile nu sunt normale, lucrurile se schimba radical. Ierarhia statelor intervine puternic si duce catre o izolare de facto, ca urmare a tipului de criza prezenta, in care miscarile populatiei sunt restrictionate fizic si o data cu ele si schimburile intre tari.

Asta face ca tari aflate pe niveluri intermediare ale ierahiei mondiale sa aiba rapid de suferit in functie de nivelul fiecareia de “munitie”. Tarile in dezvoltare care au un nivel redus al datoriei, o pozitie comerciala pozitiva si rezerve in valute forte se descurca mai bine pentru a face fata crizei economice actuale, fata de tarile care au deficit bugetar, deficit de cont curent si o moneda care nu are apetenta internationala.

Romania a fost prinsa in aceasta criza cu cateva puncte slabe:

• un deficit bugetar in crestere

• o crestere economica inflationista si bazata pe consum din import

• un trend de depreciere al monedei nationale care a inceput cu cel putin 6 luni inainte de criza Covid19

• un deficit comercial, adica importuri mai mari decat exporturi, care in conditii normale este finantat de intrari de capital strain, dar in conditii de criza nu mai poate fi finantat in aceleasi conditii.

Romania are si cateva puncte forte in acest context:

• rezerve internationale de aproape 40 de miliarde de dolari

• o datorie publica care se mentine la aproximativ 40% din PIB si care are o structura orientata pe euro (80% din datoria externa) si orientata pe piata interna (peste 55% din totalul datoriei).

Aceste echilibre insa nu sunt suficiente pentru a face fata pe termen mediu acestei crize, in conditiile in care economia locala s-a stopat, incasarile statului din taxe si impozite s-au redus drastic, cheltuielile bugetare impuse prin lege merg inainte cu plati catre pensii speciale si cresteri de salarii in mediul public si sursa imprumuturilor din afara a inceput sa se diminueze rapid. Revenind la ierahia de care vorbeam, in situatie de criza generala, capitalurile tind sa plece rapid spre investitii sigure, iar cele mai sigure investitii in acest moment sunt dolarul american si obligatiunile tarilor vestice, mai ales Germania. Tarile emergente, printre care si Romania, se afla acum in situatia critica de a vedea cum o importanta sursa de finantare fuge efectiv atat din zona de obligatiuni guvernamentale cat si din capitalul societatilor straine implantate in aceste tari; principalele volume au afectat tarile dependente de petrol, insa toate tarile emergente au cunoscut iesiri rapide in aceasta perioada.

Aceste realitati pot fi foarte periculoase pentru Romania, pentru ca apare de asemenea efectul de competitie cu alte tari in dezvoltare pentru a accesa diferitele surse de finantare disponibile in moneda forte. Tari cu o economie mai puternica si cu un rating mai bun pot chiar accesa liniile de swap de la Federal Reserve, cu costuri mici insa sursele pentru Romania sunt din ce in ce mai rare: cea mai importanta sursa este Uniunea Europeana, si pachetul de ajutoare votat de curand include sume pentru tarile din zona non-euro, insa nu se stiu exact conditiile, nivelul si capacitatea reala de acordare; alta sursa este linia de swap pe care BNR o are cu Banca Centrala Europeana, insa in conditiile deprecierii rapide a monedei rationale aceasta linie costa si poate avea margin call-uri importante; FMI este o alta solutie, insa cererile care au ajuns deja la institutia multilaterala insumeaza peste 90 de tari care se bat pe niste imprumuturi care se pot dovedi insuficiente.

Masurile luate pana acum au fost cele clasice: BNR a intervenit printr-o reducere a ratei de dobanda pe termen scurt si prin redeschiderea operatiilor repo cu bancile comerciale pentru a pune la dispozitia acestora rezervele necesare, iar guvernul a acordat o serie de garantii pentru amanarea ratelor la plata, punerea in practica a somajului partial si ajutoare pentru companiile mici si mijlocii.

Pentru a avea insa o sansa reala de a trece cu bine prin aceasta criza, aceste masuri nu vor fi suficiente decat pe termen foarte scurt; orice incercare de crestere a deficitului pe lei va devaloriza leul la un nivel care va duce la un rating de tara in scadere drastica si inghetarea investitiilor straine; imprumuturile externe vor contine anagajamente foarte drastice care nu vor fi pe placul unui guvern populist, iar secarea bilantului firmelor multinationale de capital scurs in exterior va fi cu greu inlocuita mai tarziu.

Sansa vine din pozitionarea Romaniei intr-o zona strategica, care va atrage un ajutor esential din partea aliatilor, dupa ce acestia vor depasi criza sanitara initiala si de la capacitate a adaptare a antreprenorilor locali la noua economie: mai multa digitalizare, cautarea unor contracte in extern pentru a oferi servicii digitale, munca la distanta si atragerea de investitii din fondurile private.

Totul insa se intampla cu o asemenea viteza incat e foarte greu de dat un pronostic; ceea ce conteaza pe termen foarte scurt, atat pentru Romania cat si pentru fiecare dintre locuitori, este de a tine cateva luni bune cu venituri substantial reduse.

In nivelul de ierarhie globala in care ne aflam, lupta noastra este una de supravietuire. Dar poate fi castigata.

Am un mic anunt de facut: am inceput lucrul la o carte, un proiect personal care a fost accelerat de actuala criza si de multitudinea de intrebari aparent fara raspunsuri si solutii clare. Cartea va fi despre noua realitate economica globala dupa pandemie, locul Romaniei in ea si cum fiecare dintre noi se poate adapta pentru a-si (re)construi un capital uman si financiar adaptat.