Dobanda la dobanda
Stimulul fiscal american, dobanda la dobanda, crize din trecut si ce putem face noi
Se intampla multe lucruri in fiecare zi, iar vestile bune sunt foarte putine, ingropate intr-un imens morman de zgomot informational.
Se intampla foarte multe lucruri si in economie, un domeniu care devine subit foarte important, desi a fost mereu asa; acum insa, lucrurile par sa scape de sub control, pentru ca o criza sanitara devastatoare are un efect acut si rapid asupra economiei mondiale si prin contagiune asupre economiilor fiecarei tari de pe acest pamant.
Stirea economica principala a saptamanii este aprobarea stimulului fiscal american in valoare de 2 trilioane de dolari.
Documentul final este aici, are doar 883 de pagini, adica o lectura potrivita pentru carantina. Doar in cazul in care ati inceput Razboi si Pace, iata un sumar:
Mii de dolari de plati directe catre americani si companii si imprumuturi mamut catre corporatii
Americanii vor primi plati directe de 1200 de dolari/persoana, sau 2400/cuplu; este cel mai important program de helicopter money si se aplica tuturor (pana la nivelul de venit 75000 dolari pe an) si chiar daca primesc alte tipuri de ajutoare
Imprumuturi in valoare de 350 de miliarde pentru companiile mici si mijlocii, pentru a sustine capitalul de lucru in aceasta perioada in care incasarile sunt blocate de criza Covid-19
140 de miliarde pentru sistemul de sanatate
500 de miliarde imprumuturi pentru marile corporatii, pe o durata de maximum 5 ani si care nu pot fi anulate; deci nu e vorba de un « bailout » al marilor corporatii, ci de un imprumut, care trebuie platit din activitatea viitoare.
Stimulul pare urias, dar raportat la PIB este mai mic decat ce s-a acordat in 2008/2009: 1,5 trilioane, pentru ca PIB-ul nominal in 2019 este cu 50% mai mare decat cel din 2008.
Acest stimul se adauga la o politica monetara foarte inventiva din partea Rezervei Federale, care dupa ce a scazut rata dobanzii de referinta la zero a continuat sa asiste piata monetara prin linii de swap insumand trilioane de dolari, piata de eurodolari prin alte swap-uri si piata obligatiunilor corporate, devenite peste noapte foarte riscante, cumparand direct multe din obligatiunile emise de companii.
Ideea generala a acestor interventii masive este sa sustina incetarea abrupta a activitatii economice, care a dus deja la o crestere a cererilor de ajutor de somaj la peste 3 milioane in aceasta saptamana, fata de sub un milion in 2008. Criza insa este fara precedent, nu seamana cu cea din 2008, este un dezastru exogen care a intervenit pe oferta prin afectarea lanturilor de distributie si apoi pe cererea agregata prin reducerea consumului. Nu se stie daca remediile clasice folosite in alte tipuri de crize vor functiona si in acest caz. Totul depinde insa de cat va dura aceasta criza, cat de elastica va fi activitatea economica in a reveni la un nivel apropiat sau chiar superior celui de dinaintea fenomenului si daca alte tipuri de crize vor putea fi evitate.
Dobanda la dobanda sau masina timpului pentru bani
Se tot vehiculeaza ideea la noi cum ca bancile fura oamenii pentru ca le iau « dobanda la dobanda ».
Asta e o chestie de baza in finante. Dobanda e un pret al banilor care remunereaza in principal factorul timp. Ca tu sa aduci niste bani din viitor in prezent, cand ai nevoie de ei pentru proiectele tale, trebuie sa platesti un pret, o dobanda, care remunereaza pe cel care renunta la acei bani in prezent.
Dobanda pe care o ai de plata acum la credit e plata pentru timpul in care ai folosit creditul (banii adusi din viitor in prezent) pana acum, martie 2020. Daca vrei sa nu platesti aceasta dobanda acum, ci peste 9 luni, e ca si cum ai lua un nou credit, cu valoarea dobanzii amanate.
Iar pentru acest nou credit platesti evident o dobanda, aplicata la valoarea « noului credit », adica a dobanzii amanate, pe perioada amanarii.
Asta e celebra dobanda la dobanda, impropriu spus de fapt.
Crize din trecut: criza mexicana din 1994.
Prima criza financiara din secolul 20; Mexicul devenise foarte dependent de capitalurile pe termen scurt, pe care le imprumutase din exterior, in conditiile in care peso-ul era legat fix la dolar printr-un peg. Dupa ce candidatul la presedintie a fost asasinat in 1994, Mexicul a devenit foarte instabil, amenintand peso-ul, care a continuat sa se devalueze in ciuda folosirii rezervelor de catre guvern; in aceste conditii, 30 de miliarde de obligatiuni pe termen scurt in dolari, tesabonos, ajungeau la scadenta intr-un an si falimentul era inevitabil. E interesant de notat ca pe termen lung Mexicul ramanea solvabil, doar pe termen scurt avea de facut fata unei crize de lichiditate.
Statele Unite au ezitat foarte mult inainte sa intervina; congresul considera ca nu e treaba Americii sa salveze un stat instabil, administratia Clinton avea insa o alta parere, din cauze efectelor de contagiune pe care o criza mexicana le-ar fi putut avea: hiperinflatie, somaj masiv, reducerea cresterii economice in State cu 1%, cresterea imigratiei ilegale cu 30% precum si efectul Tequila asupra celorlalte tari din regiune.
Pana la urma s-a votat un pachet de ajutor de 40 de miliarde, in asociere cu FMI.
Lectii pentru criza actuala:
costul inactiunii poate fi mai mare decat cel al actiunii
unele state mai sarace, printre care si Romania, nu vor putea face fata singure crizei; a nu le ajuta inseamna sa deschizi usa unor multiple efecte secundare importante
hazardul moral: cum te asiguri ca ajutorul dat acum nu creste atitudinea riscanta pe viitor.