L'état ne peut pas tout

Pesimismul francez si realitatea romaneasca

L’Etat ne peut pas tout

Am urmarit ce se intampla in Franta si mai ales reactia guvernului. Edouard Philippe a subliniat de vreo doua ori un lucru foarte important: faptul ca va urma o criza brutala (cuvintele lui), care e foarte, foarte la inceput.

Reapare in le Figaro si spune acelasi lucru, sugerand ca « l’état ne peut pas tout », adica statul nu poate sa faca chiar totul, reinviind un clieu al lui Jospin si introducand ideea ca dupa perioada de carantina va urma un somaj masiv pe care Statul francez nu va putea sa il opreasca in totalitate si un fel de austeritate à la francaise.

Acum, e destul de rar ca un prim-ministru sa vorbeasca in termeni atat de pesimisti. Dar probabil ca asta reflecta strategia guvernului francez, care la randul ei reflecta strategia multor state europene, chiar a celor dinafara zonei Euro. Sa nu uitam ca Romania cam copiaza la o saptamana distanta ce se intampla la nivel de politica in vest (a fost adeverinta, a urmat Iohannis cu anuntarea iesirii din carantina la cateva zile de Macron etc...), ceea ce nu e neaparat rau, insa va trebui adaptat realitatilor locale.

Deci care poate fi aceasta strategie?

- probabil vor lasa un anumit echilibru de criza sa se realizeze la un nivel ridicat de somaj ( un fel de reintoarcere a curbei Phillips, insa nu asa cum se astepta lumea), cat poate fi sustinut de datoria publica.

- datoria publica va creste probabil pana la 120-130% din PIB; in celelalte tari mai sarace, mai mult. Cu ratele dobanzii atat de jos si tinute acolo de BCE, probabil ca pentru cativa ani aceasta datorie va fi sustenabila, macar pentru tarile din Vest care au atractivitate internationala.

- cred ca se va incerca o relaxare a reglementarilor pe piata muncii; pe langa permiterea unui somaj covid ridicat, s-ar putea sa se mearga mai departe, poate la renuntarea la 35 de ore, sau la salariul minim.

- sindicatele vor rezista masiv, e greu de crezut ca nu vor fi proteste importante.

- se va institui sau negocia un anumit tip de solidaritate nationala: poate taxe mai mari pe averile mari, in contrapartida cu o relaxare pe piata muncii.

Una peste alta, Franta are inca solutii; alte tari, ca Italia sau Spania, nu prea au. Tarile nordice vor ajuta, insa vor impune conditii. UE va trage de toate resorturile pentru a gasi o solutie generala. Ce se negociaza acum este important, un ajutor masiv de ordinul trilioanelor mai ales pentru sudul Europei, insa creditorii din Nord, mai ales Olanda si Germania, isi vor juca rolul si vor pune conditii de austeritate, ceea ce risca sa destabilizez politic o regiune deja amenintata de tendinte nationaliste si populiste.

Orice solutie insa va insemna o crestere fara precedent a indatorarii publice, si o scadere a calitatii colateralelor luate de împrumutatorul final, BCE. Se vor crea probabil niste « bad banks », niste entitati in care se vor depozite datoriile astea toxice.

BCE face deja pasi in acest sens, relaxand regulile pentru eligibilitatea colateralului la operatiunile de refinantare. Adica in contextul in care agentiile de rating sufla si in iaurt acum si degradeaza ratinguri, multe obligatiuni private nu mai corespund conditiilor de eligibiliate si nu mai pot fi acceptate ca si colateral. BCE relaxeaza aceasta regula insa si va prelua obligatiuni foarte riscante in mod normal in schimbul rezervelor. E un program periculos pentru ca distorsioneaza prima de risc pe piata, incurajand hazardul moral. Dar BCE considera ca riscul de a nu actiona acum masiv este mai mare decat acest hazard moral.

Datoria insa va trebui platita intr-un fel sau altul: fie prin inflatie, prin ruperea euro, prin falimente controlate etc. Ea inseamna in final mai putina crestere pe viitor, si trebuie sa fim toti constienti de asta.

Romania priveste cu atentie si ingrijorare, ca multe tari din est. Foarte greu de prevazut ce se va intampla, dar efectele negative se pot multiplica la noi; in scenariul pesimist, dar probabil nu foarte departe de realitate, se va usca probabil creditul pe canalele bancare internationale, iar asta va fi extrem de grav pentru piete precum real estate ul. Neavand piata de capital, firmele vor dezinvesti masiv in 3-4 luni, inclusiv forta de munca. Nu stiu ce nivel de somaj va fi, dar probabil va fi inedit. Orice incercare de reducere a ratei dobanzii la BNR va demotiva si mai mult investitorii sa caute profitul din dobanda. Va fi probabil inflatie la un nivel ridicat.

In scenariul mai putin pesimist, in care criza sanitara va inceta brusc, vor fi si oportunitati; activele romanesti vor parea ieftine, exista fonduri contrariene care vor face niste afaceri bune; o liberalizare fortata a economiei va atrage capital. Firmele de IT si de solutii digitale globale pot face rost de contracte rentabile. Relocarea productiei din tarile din Asia poate sa impulsioneze economia locala. Daca Europa de Vest va redemara mai repede, vom relua exporturile cu un profit pentru exportatori (presupunand ca si-au putut conserva capacitatile de productie).

Oricum, daca la francezi l’état ne peut pas tout, e evident ca la noi nu prea va mai putea mare lucru in curand. Salvarea noastra o sa vina de la adaptabilitate privata, inovatia mediului de business, noua atractivitatea pe care o putem oferi pentru Europa si de la oamenii care lucreaza si creaza aici. Sper insa ca aceasta criza sa reduca coruptia de stat, sa incurajeze debirocratizarea, sa taie din conductele clientelismului si sa permita consolidarea unui Stat nu mai mare, ci mai competent.