Investitii, sinceritate si agentiile de rating

Cum vrea guvernul sa relanseze economia si cat de credibil este acest program

Daca esti prim-ministru la Romaniei in aceasta perioada si partidul tau a scazut masiv in sondaje, cu alegeri care bat la usa si cu criza sanitara care a fost gestionata cu opinteli, prioritatea ta politica e sa incerci sa impaturesti realitatea asa cum poti mai bine si sa o prezinti oamenilor cu un ambalaj placut. Adica sa faci o operatiune de marketing in plina criza, sa vinzi un produs in care poate tu crezi, unui public care risca sa sufle si in iaurt dupa ce 30 a avut parte doar de operatiuni goale de marketing:

« Din acest motiv pot să vă spun că, față de previziunile unor analiști privitor la căderea economică, lucrurile stau mai bine decât ne așteptam. Ne-am uitat, inclusiv, pe încasările la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul de sănătate - scăderile sunt mai mici decât previziunile care au fost făcute. Acest lucru se datorează, repet, și măsurilor economice pe care le-am adoptat. »

Cu alte cuvinte, e bine, nu suntem morti de tot, ba chiar, surpriza, suntem mai putin morti decat au zis multi ca o sa fim, in coma probabil, dar nu morti ba chiar vii si asta ni se datoareaza noua si politicilor noastre care, iata, ne tin in viata. Iar previziunile unor analisti, cum ar fi cei internationali de la Moody’s si alte agentii de rating, nu sunt reale, sunt oameni rai care vor sa destabilizeze tarisoara si sa ne fure Ardealul: dimpotriva, la noi e de bine, avem incasari, ca asa scrie acolo in buget ca avem, avem scaderi mici deci nu mai credeti tot ce spun agenturili.

Asa sa fie? Hai sa incercam sa dam un pic la o parte perdeaua asta de marketing politic si sa vedem cat de bine stam in realitate.

Ce spune de fapt previziunile analistilor

De curand, agentiile de rating au schimbat perspectiva de rating a Romaniei de la stabil la negativ (Moody’s fiind ultima agentie care a actionat in acest sens).

E important ca Moody’s a degradat outlook-ul pentru rating-ul Romaniei?

E foarte important. Pentru o tara in dezvoltare ca Romania, rating-urile externe sunt extrem de importante pentru a ghida sentimentul investitorilor. Marii investitori internationali folosesc acest rating pentru a investi in diferite clase de active. In general, mandatele pentru clasele mai riscante sunt limitate si orice degradare de rating poate insemna o mutare a investitiilor din activele romanesti in alta parte.

Ratingul actual este Baa3. E ultima treapta de non-speculative rating.

Urmatoarea treapta ar fi Ba, unde probabilitatea de default sare la 12% la 5 ani si 40% la 10 ani. Ceea ce e enorm.

Nu suntem inca acolo pentru ca Moody’s nu a degradat rating-ul propriu zis, doar perspectiva acestuia.

Doua evolutii importante au fost subliniate de agentia de rating:

1. O deteriorare structurale a finantelor publice. Ce inseamna asta? Reforma pensiilor induce o crestere de 40% in 2020 pe fondul unui PIB in scadere. Spre deosebire de guvernul Romaniei, Moody’s estimeaza o reducere a PIB 2020 cu 5% fata de doar 1.9% cat crede guvernul. In aceste conditii deficitul se va duce mult peste 7% si se pune problema finantarii lui. Asta va duce la o crestere a datoriei publice pana la aproape 50% in 2022.

2. A doua problema este inrautatirea pozitiei externe a Romaniei.

Datoria externa a Romaniei, publica si privata, este de 48% din PIB la sfarsitul lui 2019, iar partea pe termen scurt a acestei datorii a crescut la peste 30%. Aceasta evolutie e importanta pentru ca datoria externa pe termen scurt poate pune probleme de lichiditate intr-un context care evolueaza foarte rapid si se poate deteriora puternic. Cazul Turciei, cu o datorie publica limitata in procent din PIB dar care in acest moment are o pozitie externa in dolari negativa (dupa nettingul de swapuri) e graitoare pentru capacitatea ei de a plati urmatoarea transa de datorie.

Noi nu suntem inca acolo insa o alta evolutie este ingrijoratoare: contul curent negativ, adica importurile mai mari ca exporturile.

Teoretic, faptul ca importam mai mult decat exportam nu este in sine un pacat. Problema intervine cand deficitele de cont curent persistente sunt dificil de finantat. Pentru ca vor trebui finantate prin cresteri ale contului financiar care sa echilibreze balanta de plati.

Pentru pietele emergente, deficitul de cont curent se finanteaza prin intrari de capital: investitiile straine directe sunt considerate cele mai bune imprumuturi pentru ca implica o investitie pe termen lung in proiecte productive, insa in cazul nostru contextul actual aduce o scadere de ISD si de alte fluxuri de capital strain. Deficitul de cont curent va trebui finantat printr-o crestere de indatorare in moneda externa sau o reducere de rezerve, ambele solutii problematice acum.

Iar aici intervine legatura cu punctul 1. Ce face guvernul cu aceste imprumuturi externe? Pentru ca daca le foloseste pentru investitii reale ele vor produce ceva, dar daca sunt folosite in schimb pentru a finanta gauri din bugetul public, atunci perspectiva se schimba.

A treia varianta este o recesiune puternica care sa reduca direct importurile, dar asta ar fi catastrofal.

Schimbarea asta de outlook e deci importanta pentru ca semnalizeaza niste probleme care daca nu vor fi rezolvate pot crea dezechilibre mari in toata economia si pot reduce drastic capacitatea romanilor (publica si privata) de a se indatora pe pietele internationale.

Fool me once…

Asa ca, oricat de bine crede guvernul ca ar sta lucrurile, creditorii externi, cei care conteaza de fapt, sunt destul de suspiciosi fata de ce se intampla in Romania in acest moment; iar guvernul admite ca tot e nevoie de bani, asa ca premierul a prezentat si sursele de fonduri disponibile:

« În ceea ce privește măsurile economice la care ne gândim, în momentul de față suntem într-un proces de evaluare a resurselor financiare pe care le putem accesa în perioada următoare. Nu numai de evaluare, ci și de implicare activă în creșterea resurselor financiare pe care le putem mobiliza pentru efortul de relansare economică. Sigur, aceste resurse provin din buget, provin din fonduri europene pe care le avem la dispoziție, de asemenea provin din credite care pot fi luate din sistemul financiar bancar din România, credite care pot fi luate de pe piața internațională. »

Deci avem de unde alege, toata lumea sta cu pumnii de bani intinsi catre guvern, trebuie doar sa alegem de unde luam banii si sa ii investim. Dar am vazut ca inrautatirea perspectivei de rating are dimpotriva efectul advers, sursele de fonduri se reduc siu devin mai scumpe pentru ca Romania risca sa cada intr-o alta zona de risc, speculativa.

Guvernul intelege asta, doar ca nu o comunica; prefera in schimb sa introduca o latura nationalista in aceasta discutie a datorie: guvernul se gandeste si la cetatenii acestei tari, sa ii ajute sa investeasca, asa ca le face o favoare:

« Intenționăm să lărgim instrumentul emiterii de obligațiuni pentru cetățenii români care să poată fi cumpărate de cetățenii români, astfel încât să oferim un instrument suplimentar de economisire pentru cetățeni și să oferim posibilitatea cetățenilor care au resurse pentru a putea economisi banii pe care îi au suplimentar în astfel de instrumente de economisire, cum sunt: titluri de stat, obligațiuni. Chiar ne gândim ca anumite emisiuni să fie realizate pentru niște obiective specifice, în care să implicăm cetățeanul într-un program "Români pentru români", ceva de genul ăsta ».

Deci, iata cate lucruri ofera de la el acest guvern: « oferim » un instrument de economisire, « oferim posibilitatea » cetatenilor romani care in acest moment sunt plini, doldora de bani de nu stiu ce sa mai faca cu ei si guvernul le ofera o investitie sigura: obligatiuni romanesti, in rosu, galben si albastru. Tot ce trebuie sa faci e sa te duci sa scoti frumos banii pe care ii ai si sa ii dai guvernului Romaniei care iti va da o hartie in schimbul careia vei primi banii inapoi cu dobanda de stat, peste 10, 20 sau 30 de ani.

Fericire, nu alta. Cine nu se va ingramadi la asa investitie?

Pai nu asta au tot facut romanii timp de 30 de ani? Au dat bani la stat in fiecare luna, ca statul sa ii investeasca si sa faca lucruri frumoase pentru economie si societate, ca spitale, autostrazi, scoli, educatie? Nu e prima data cand un guvern cere bani, si nu e prima data cand promite ca va face ceva cu banii astia, romani pentru romani. Statul a cerut bani de pensii timp de 30 de ani, dar cand a ajuns la fundul sacului a fost aproape sa fure banii agnisiti in pilonul doi. Acum imbraca aceeasi strategie in acest program de obligatiuni romanesti, care inseamna de fapt tot o expropriere a romanilor pentru niste rezultate foarte nesigure. Guvernul promite ca va folosi acesti bani pentru « investitii publice » care vor creste pana la 6% din PIB. Un scop laudabil, dar nu e prima data cand se promite asa ceva. In ce constau insa aceste « investitii »? Am vazut de-a lungul anilor cum miliarde de lei au fost cheltuiti pe lucruri supraevaluate, cu un randament public negativ. In plus, o crestere a programului de investitii publice va duce la ceea ce economistii numesc « crowding out », adica inlocuirea investitiilor private, care vor deveni mai scumpe pentru ca creditul se va scumpi sub efectul cererii mari guvernamentale.

Deocamdata insa, timp de 30 de ani s-a tot derulat programul de investitii « Romanii fraieri pentru romanii smecheri », iar majoritatea romanilor au cazut in prima categorie, au ramas si fara bani dar si fara investitiile promise. In a doua categorie sunt beneficiarii « investitiilor » de stat: smecherii cu firme abonate la primarii, pensiile speciale, intreprinzatorii cu cinci straturi de borduri si cei care vand panseluta cu 10000 de lei bucata. Nu a fost un program de investitii chiar rentabili pentru romani.

Asa ca acest nou program de investitii la care ne cheama guvernul, promitandu-ne ca ne da banii inapoi in viitor, dar nespunand nimic de inflatie de exemplu, in conditiile in care conturile romanilor sunt afectate de coronavirus, nu va atrage prea multi doritori. Iar ratingul cu perspectiva negativa, fuga investitorilor straini si coruptia masiva a « investitiilor » publice s-ar putea sa ne arata o realitate mult mai dura decat declamarile populiste ale unui partid in cautare de voturi.

Guvernul are dreptate sa arate cu degetul gestionarea catastrofala a conturilor publice de catre guvernarea precedenta, si tipul de crestere economica bazata pe umflarea artificiala a salariilor bugetarilor. Are dreptate de asemenea sa sublinieze necesitatea investitiilor reale in economie si infrastructura, care sa sustina capacitatea productiva a economiei romanesti.

Dar pentru ca aceste cuvinte frumoase sa functioneze, guvernul trebuie sa vina cu niste precizari clare si concrete si cu mai multa sinceritate:

• sa recunoasca unde ne aflam in acest moment si care sunt pericolele reale; transparente si sinceritatea sunt importante intr-o relatie de credit si guvernul se afla in pozitia de a imprumuta bani

• sa promita clar si sa puna in lege reducerea cheltuielilor publice neproductive

• sa defineasca clar si sa puna in lege ce inseamna « investitii publice », sa defineasca un mod transparent de realizare a acestora care sa elimine capuseala clientelismului de partid

• sa debirocratizeze si sa digitalizeze administratia publica astfel incat intreprinzatorii privati sa aiba o sansa reala de a concura pe piata globala