Introducere in arhitectura moderna a economiei

Cum functioneaza economia moderna, cum este ea finantata si care sunt efectele complexe de care trebuie sa tinem cont atunci cand finantam economie de criza

Pentru populatie, modul in care functioneaza economia este foarte greu de inteles, atat de greu de inteles incat lipsa acestei intelegeri poate explica in mare masura foarte multe evolutii politice, dar si neplacerile personale care se intampla atunci cand intervin crizele economice. Educatia financiare si economica a populatie este inca foarte redusa, si nu doar la noi, ci si in tarile civilizate. Acest lucru este oarecum misterios din moment ce au existat populatii antice cu un nivel de sofisticare financiara ridicat, precum sumerienii si atenienii.

Arhitectura moderna a economiei

Putem imagina economia moderna ca un sistem complex si stratificat. Imprumutand notiuni din stiinta informatica, economia reala functioneaza ca un hardware asupra caruia actioneaza sistemul de software reprezentat de infrastructura financiara. Impreuna actioneaza ca un sistem complex unitar, asa cum o masina fara sofer este pusa in miscare de sistemul de pilot automat care nu este altceva decat un program de calculator (software) care repeta un algoritm deja introdus in sistem.

Alaturi de economia reala si sistemul financiar, sistemul legal este cel care guverneaza intreaga functionare a economiei pe baza de contracte si respectarea acestora de catre autoritatile publice. In capitalism, Statul are un rol important in acest sens, iar cel mai important rol este de a face sa se respecte infrastructura legala a functionarii economiei reale si financiare.

Economia reala inseamna suma algebrica a totalitatii tranzactiilor economice realizate intre entitati, fizice sau juridice. Aceste schimburi sunt facilitate de o tehnologie esentiala, piata, care functioneaza ca o meta-idee (o idee care faciliteaza alte idei) pentru a raspunde unor nevoi economice. Economia de piata este o parte a sistemului capitalist, insa nu se confunda cu acesta. Alaturi de economia de piata este nevoie ca agentii economici sa dispuna de proprietatea legala asupra bunurilor si serviciilor pe care le schimba. Economia de piata poate functiona si in afara constrangerilor legale, insa se presupune ca proprietatea bunului vandut exista si poate fi explicit cunoscuta la un moment dat (fie fizic prin detinerea reala a bunului, fie prin intermediari).

Economia reala misca bunuri si servicii intre participanti pentru a raspunde nevoilor oamenilor. Fara a intra in istoria dezvoltarii schimbului, economia moderna a ajuns la un grad inalte de sofisticare internationala, permitand schimburi din ce in ce mai complexe, pe o perioada de timp din ce in ce mai scurta si care raspund unor nevoie din ce in ce mai diverse.

Semnalul principal care permite existenta rapida a acestor schimburi este pretul bunurilor si serviciilor. In economia capitalista nu se pot schimba bunuri si servicii materiale si nemateriale fara pret sau fara o indicatie asupra pretului. Pretul functioneaza si ca masura a valorii. Din orice schimb economic pot lipsi banii, dar nu poate lipsi pretul.

Schimburile fizice de bunuri si servicii sunt facilitate de sistemul de software al economiei, care pune in miscare economia reala: infrastructura financiara. Fiecare pret este exprimat in unitati monetare (unitati de cont ale sistemului financiar), iar aceasta unitate monetara permite compararea intre bunuri si servicii si permite existenta schimbului.

Esenta sistemului financiar este deci exprimata de bani. Banii, in economia de piata contemporana, reprezinta un bun sau serviciu aparte, ei neavand precum in trecut existenta fizica, ci una virtuala, de unitate de cont. Banii reprezinta privilegiul de emisie al Statului, singurul care poate emite moneda in sistemul financiar. In economiile moderne, acest drept apartine Bancii Centrale, care se afla in centrul sistemului de software financiar. In jurul bancilor centrale actioneaza bancile comerciale, care sunt institutii financiare bancare care au dreptul legal de a crea credit in economie.

Ca sa revenim la analogie cu informatica, banii in sine reprezinta unitatea de memorie, pe cand platile reprezinta intregul program creat accesand aceasta unitate de memorie.

Exista o structura stratificata a sistemului monetar modern, in sensul ca platile in economie se intampla in doua circuite:

• circuitul bancilor comerciale: bancile comerciale folosesc pentru platile intre ele banii bancii centrale, care reprezinta rezervele de moneda scriptica la care doar bancile comerciale au acces (rezervele bancii centrale).

• circuitul economiei reale: platile intre agenti economici au loc cu banii bancilor comerciale.

Un exemplu pentru a intelege cum functioneaza aceste circuite: daca banca A trebuie sa executa o plata interbancara catre banca B, nu poate face asta decat accesand circuitul de plati al Bancii Centrale si prin intermediul rezervelor pe care le are la banca centrala; in urma platii aceste rezerve scad, iar rezervele bancii B cresc.

Daca in schimb o persoana fizica face o plata catre un comerciant, banii pleaca din depozitul persoanei fizice (care reprezinta bani ai bancii comerciale) catre depozitul comerciantului (tot bani ai bancii comerciale); daca cele doua entitati au conturi la aceeasi banca, plata nu utilizeaza banii Bancii Centrale.

Infrastructure contabila si dualitate credit/datorie

O alta infrastructura care sta la baza arhitecturii economiei moderne este infrastructura contabila. Orice tranzactie in economie poate fi vazuta ca o tranzactie contabila in care se modifica active si pasive. O caracteristica fundamentala a economiei reale care este sustinuta de software-ul financiar este existenta relatiilor de credit. Majoritatea platilor si schimburilor in economie se fac pe credit, adica plata nu este facuta imediat in moneda scriptica a economiei, ci plata este facuta in viitorul mai mult sau mai putin apropiat.

Orice credit da nastere, contabil vorbind, unei datorii. Atunci cand cumperi o casa pe credit, banii primiti imprumut reprezinta activul bancii, dar in acelasi timp reprezinta pasivul tau. Software-ul financiar iti permite sa accesezi banii pe care ii vei produce in viitor, acum in prezent: aceasta este esenta intertemporala a finantelor, ele permit banilor sa fie adusi din viitor in prezent pentru a raspunde la nevoile de consum prezente.

In sistemul financiar, un activ financiar este un titlu care da dreptul la o suma de bani viitoare care deriva dintr-un activ real sau la un drept de proprietate asupra unui activ real. Un activ real este orice obiect de valoare reala a carui posesie ofera un beneficiu viitor. O fabrica de exemplu este un activ pentru o intreprindere, pentru ca exploatarea acestei fabrici ofera beneficii viitoare intreprinderii. O actiune reprezinta un activ financiar, pentru ca posesorul actiunii are un drept de proprietate asupra unei parti din capitalul unei intreprinderi. O obligatiune reprezinta de asemenea un activ financiar pentru ca ofera posesorului promisiunea unei plati viitoare de dobanda si capital. Un credit ipotecar este un tip de obligatiune al carui posesor este banca pentru ca ii ofera un drept asupra dobanzii pe care o platesti tu in fiecare luna si asupra capitalului pe care l-ai imprumutat atunci cand ai cumparat o casa.

De retinut din aceasta arhitectura a economiei moderne ca orice activ are un pasiv corespondent, asa cum orice credit are o datorie corepondenta. Neplata unei datorii inseamna ca cineva care detine creditul corespondent nu mai este platit.

O economie poate deci de asemenea fi vazuta ca o retea continua si evolutiva de credite si datorii care sunt exprimate in moneda bancii centrale, insa pot fi platite in sistemul bancar in sens larg. Aceasta retea de credite si datorii permit avansul economic al economiei capitaliste pentru ca ele permit operatiile de investitii productive care produc beneficii si crestere economica.

Crizele economice se intampla atunci cand aceste relatii de credite si debite sunt distorsionate si datoriile nu mai pot fi platite la timp pentru ca obiectul investitiilor nu nu este suficient de productiv. Daca prea mult credit a fost directionat catre investitii (active reale) fara potential economic de a produce fluxuri reale de bogatie in viitor, atunci valoarea acestor credite (active) scade, ceea ce inseamna mai putine venituri pentru posesorii acestor active, ceea ce inseamna mai putine angajari, mai putine investitii si mai putin consum. Cauzele initiale ale acestor distorisuni por fi variate.

Poate fi de exemplu o criza exogena, precum coronavirus, care face ca activele reale (intreprinderi, fabrici, servicii) sa nu mai produca venituri din vanzari, ceea ce inseamna ca toate celelalte fluxuri de plati din economie se opresc: salarii, plati catre furnizori, impozite, dividende etc, iar asta inseamna ca valoarea activelor (actiunilor si obligatiunilor) scade vertiginos, producand un cerc vicios in economie.

In acest context, software-ul (sistemul financiar in centrul caruia se afla banca centrala) intervine cu un program de criza pentru a suplini sau inlocui fluxurile de numerar pe care activele reale nu le mai produc.

Cum se intampla asta in Romania de exemplu: bancile ofera credite de urgenta companiilor pentru a sustine fluxurile de numerar in absenta tranzactiilor economice reale. Aceste credite nu pot continua pe termen nedefinit, ele vor trebui rambursate in viitor. Si nu pot fi acordare in volum nelimitat pentru ca capacitatea bancii centrale de a oferi rezerve fara a crea inflatie in economie este limitata. De asemenea, firmele romanesti pot avea constrangeri valutare importante, pentru a plati importuri, ceea ce necesita credite in moneda forte, ceea ce sistemul financiar romanesc nu poate produce decat prin crearea altor relatii de credit/datorii cu creditorii externi.

Asa cum am spus, orice credit creaza o obligatie de plata in viitor, deci si creditele care se dau acum cu garantie de stat trebuie cumva platite in viitor din productia reala a activelor reale. Daca aceste active nu vor produce suficient cash flow astfel incat sa acopere noile scadente de credit, atunci bancilor nu isi vor primi banii inapoi, vor accesa garantia guvernamentala care inseamna ca Statul va trebui cumva sa faca rost de acei bani pentru a rambursa bancile. Iar sursele de venituri ale Statului sunt impozitele si imprumuturile, ambele cu consecinte potential nefaste in functie de starea economiei.

Idei principale:

• arhitectura economica este formata din economica reala si cea financiare, ultima actionand ca un software; acest sistem complex functioneaza in interiorul unei infrastructuri capitaliste, in care piata si pretul permit schimburile economice

• In centrul infrastructurii financiare se afla sistemul de plati, care se face in unitatea legala de cont, emisa de banca centrala si se realizeaza in practica prin intermediul bancilor comerciale

• Majoritatea relatiilor economice moderne sunt relatii de credit, care creeaza obligatii viitoare de plata pentru consumul prezent.

• Activele reale sunt bunuri tangibile care produc in beneficiu viitor; activele financiare sunt titluri asupra unor active reale.

• Orice relatie de credit creeaza o relatie de indatorare. Posesorul creditului asteapta un venit din parte imprumutatului, care trebuie sa plateasca in viitor ce primeste imprumut in prezent. Aceasta relatie se aplica atat companiilor, cat si Statelor cat si persoanelor fizice

• O criza economica apare atunci cand reteau de credite si debite este distorsionata si nu mai pot avea loc plati ale obligatiilor la scadenta in economie

• Criza coronavirusului este un soc exogen asupra capacitatii activelor reale de a produce beneficii, cu consecinte in lant asupra sistemului financiar de plati, care trebuie sustinut de sistemul bancar