Iluzia pensiilor si camasa de forta a realitatii

Aboneaza-te pentru a ramane conectat la Nota Marginala, un newsletter cu comentarii economice si financiare in vreme de criza

Cresterea pensiilor cu 40% este una din masurile populiste eficiente pentru acei actori politici care urmaresc un castig electoral pe termen scurt dar ignora cele mai elementare realitati economice.

Este eficient pentru ca multi oameni vor saluta aceasta initiativa, bucurosi ca le vor creste pensiile cu 40%. Ce nu poate fi bine aici, mai ales pentru o majoritate a pensionarilor aflata deja la limita subzistentei?

Din pacate aceasta crestere nominala este o iluzie. Ceea ce conteaza este cresterea reala si capacitatea Statului de a sustine in fiecare an aceasta crestere.

De unde plecam

Romania a intrat in criza Covid cu niste fundamente macroeconomice slabite deja de ani de politici publice iresponsabile, cu deficite gemene in crestere (deficitul bugetar si deficitul de cont curent) si cu un model de crestere economica dezechilibrat, bazat pe consum privat (la randul lui sustinut din indatorare in crestere) si mai putin pe investitii.

Tarile cresc prosperitatea cetatenilor lor prin crestere economica. Masura, imperfecta, este PIB pe cap de locuitor. Aceasta crestere daca este superioara cresterii populatiei duce in timp la o imbunatatire a nivelului de trai.

Romania a plecat de foarte jos dupa revolutie si a urmat o traiectorie ascendenta a nivelului de trai, insa cu multe piedici si cel putin doua scaderi importante, in 2008 si acum.

Aceasta crestere haotica insa a fost foarte inegala si nu s-a tradus decat in parte intr-o economie sustenabila care sa ridice toate regiunile tarii.

In esenta, cresterea economica depinde de 3 factori: capital, forta de munca si tehnologie.

Pentru romania principalele contributii au fost aduse de forta de munca printr-o crestere a productivitatii fata de epoca ceausista si in parte de capital prin importul de investitii straine care au sustinut un deficit de cont curent structural.

Tehnologia este cea care face diferenta insa intre o tara dezvoltata si o tara in curs de dezvoltare. Tehnologia sau productivitatea totala a factorilor de productie e un concept greu de masurat dar in esenta reprezinta modul mai eficient in care este organizata productia, infrastructura tarii si alte realitati structurale.

Pe masura ce economia Romaniei s-a dezvoltat si am avut acces la Uniunea Europeana, unul din efecte a fost orientarea cresterii economice catre consum si mai putin catre investitie asa cum am vazut mai sus. Asta inseamna ca o mare parte din consum a fost acoperit din datorii, reflectate in datoria publica care este in crestere si datoriile private care o parte se regasesc in contul curent. Acest dublu deficit este comun tarilor in curs de dezvoltare si este o sursa de instabilitate pentru o tara fara suveranitate monetara deplina ca Romania, expusa la fluctuatiile comerciale internationale si la volatilitatea investitiilor straine.

Pe termen lung insa, reducerea productivitatii muncii influentata de realitatea demografica si de scaderea populatiei cat si incapacitatea de a dezvolta o baza de capital la standarde inalte va duce la o reducere a cresterii potentiale la un nivel care va bloca standardul de viata fara o accelerare a tehnologiei. 

Astfel, perspectivele de crestere pe termen lung sunt destul de sumbre, in linie cu imbatranirea populatiei si cu fluxul migratoriu negativ (Romania a pierdut o treime din populatia tanara). Cresterea economica va depinde mai mult ca oricand de progresul institutional, de investitiile in infrastructura, de avansul tehnologic si de capacitatea de a accesa si de a utiliza productiv ajutoarele de la Uniunea Europeana.

Criza a adancit problemele structurale si mai ales a aratat limitele de interventie ale politicilor publice. In timp ce politica monetara si-a jucat rolul sau limitat intr-o tara emergenta prin relaxarea monetara si demararea unui program de cumparare de obligatiuni publice, cat si prin evitarea unei deprecieri catastrofale a leului, politica fiscala a fost pusa sub presiune de gradul deja ridicat de cheltuieli guvernamentale cu pensii si salarii (peste 70% din veniturile fiscale in 2019) si de masurile de contracarare a crizei care au impins deficitul la peste 6,5% din PIB in acest an.

Cercul vicios al pensiilor

In acest context, cresterea pensiilor nu va face decat sa creasca deficitul la un nivel nesustenabil de peste 12% in 2021, ceea ce va duce cheltuielile guvernamentale cu salarii si pensii la peste 90% din retetele fiscale. Datoria publica risca sa atinga pragul de alerta de 60% din PIB in 2022, in conditiile in care 50% din datoria publica este in moneda straina.

Aceste evolutii macroeconomice vor declansa fara doar si poate o degradare a ratingului suveran in conditiile in care outlook ul agentiilor de rating este negativ, ceea ce va impinge in sus costul datoriei publice, marind povara bugetara avand in vedere ponderea si structura datoriei publice.

Simplu spus, Romania va avea nevoie de bani suplimentari pentru a sustine aceste cresteri. Nu ii va putea obtine de pe pietele externe cu un rating de junk, asa ca batalia va fi data cu BNR pentru ca banca centrala sa creeze rezerve noi pentru a cumpara noile datorii in lei. Aceasta inundare a pietei cu lei va devaloriza si mai mult moneda nationala fortand BNR sa cedeze o parte din rezervele valutare si va crea o inflatie rapida in conditiile in care mai multi lei vor circula in contrapartida cu mai putine bunuri (importuri mai scumpe, productie locala mai scumpa) care se vor scumpi si sub efectul maririlor previzibile de taxe pentru a acoperi un deficit nesustenabil.

Asta va duce rapid spre incapacitate de plata, pensiile marite nu vor mai putea fi platite la un orizont de timp de maxim 2 ani, Romania va fi obligata sa-si restructureze datoria prin ajutor FMI care va impune o austeritate fortata care va trimite toate veniturile reale in jos.

Concluzia sumbra: acest +40% se va transforma rapid intr-un 0% pe termen mediu, cu efecte catastrofale si de durata asupra stabilitatii macroeconomice. Saracia relativa si absoluta vor creste, pensiile reale vor scadea, calitatea serviciilor medicale va scadea si pretul acestora va creste iar cresterea economica va fi afectata si mai mult.

Aceasta iluzie a bunastarii prin cresteri nominale din pix este o mascarada politica folosita de politicieni fara scrupule pe care nu-i intereseaza de fapt de viitorul si bunastarea oamenilor. Ea nu va contribui la cresterea standardului de trai al pensionarilor, ci va reduce bunastarea tuturor. Nu este o reteta pentru dezvoltare ci un drum spre saracie generalizata.