Feudocleptocapitalismul - adevarata marca romaneasca.

Exista mai multe tipuri de capitalism ; capitalismul nu este un concept monolit si uniform, el are o exprimare diversa in realitate, in functie de multiplele interactiuni cu structurile sociale si politice din fiecare tara sau regiune.

In esenta, capitalismul este un sistem economic prin care mijloacele de productie ale societatii sunt, majoritar, in proprietate privata, incluzand aici capitalul uman, suma abilitatilor creierului uman. Din aceasta esenta a capitalismului deriva celelalte caracteristici care in mod uzual sunt asimilate acestui sistem, precum liberul schimb, piata, competitia, motivatia profitului. Esenta productiei capitaliste este utilizarea capitalului pentru a produce un randament, care devine venitul societatii. Capitalismul este deci o modalitate eficienta prin care capitalul fizic si uman este utilizat productiv pentru a produce un profit. Fara acest profit, nu exista progres, si fara acest progres societatea umana nu s-ar fi putut dezvolta pentru a sustine cresterea exponentiala a populatiei.

Care sunt multiplele feluri de capitalism din societate? William Baumol, laureat al premiului Nobel, identifica 4 tipuri de capitalism: capitalismul antreprenorial, capitalismul de stat, capitalismul firmelor mari si capitalismul oligarhic.

Care din aceste tipuri se potriveste cel mai bine Romaniei? Pai nici unul de fapt. Am putea fi tentati sa credem ca avem capitalism antreprenorial. Dar exista doua tipuri de antreprenori, iar cei care conteaza pentru cresterea economica pe termen lung sunt cei inovatori, care creeaza lucruri noi, cu valoare adaugata. In opozitie cu antreprenorii replicativi, care “copiaza” produse si servicii deja existente. Care tip credeti ca prevaleaza in Romania? Fiind tara din UE cu cel mai mic numar de brevete, raspunsul e simplu; daca ne uitam ce fel de afaceri au aparut si apar in Romania - mall-uri, supermarketuri, farmacii, pacanele, case pariuri, frizerii, restaurante si banci - avem mai degraba antreprenori replicativi. Chiar si in IT, vindem servicii considerate entry-level, precum ore de programare si software deja existent. UiPath este marea exceptie, insa ramane o exceptie.

Dupa parerea mea, capitalismul prezent in Romania poate fi conceput de fapt ca un amestec intre feudocleptocapitalism si un capitalism antreprenorial de consum, o combinatie intre proprietatea privata asupra mijloacelor de productie pentru a replica lucruri deja create de altii si relatiile de vasalitate, clientelare si de inegalitate in fata legii prezente in orianduirea feudala. Argumentele ar fi urmatoarele:

1. Modul de productie capitalist : chiar daca mijloacele de productie ale societatii sunt preponderent private, modul in care au fost privatizate dupa 1990, cu un acces inegal al populatiei la stocul de capital material, seamana mai mult cu atribuirea unor feude unor insideri ai sistemului (majoritatea avand legaturi cu fosta securitate). Aceste feude -fie pamant prouctiv, fabrici, marci commerciale, etc - au integrat modul de productie capitalist pe o piata din ce in ce mai libera mai ales dupa integrarea la Uniunea Europeana. Pe masura ce capitalismul s-a dezvoltat, nomencantreprenorii (ii numesc asa pe cei care au devenit antreprenori prin relatiile construite in timpul nomenclaturii comuniste) au inceput sa cedeze locul antreprenorilor locali, mai ales pe piete relativ noi, precum tehnologia informatiei, internet, sistemul financiar; dar chiar si acesti antreprenori noi sunt cum am spus mai sus, replicativi.

2. Relatiile cetatenilor cu justitia: un capitol care seamana foarte mult cu practica feudala in care lorzii, boierii si clericii erau supusi altor legi decat iobagii fara relatii. Justifia romaneasca s-a caracterizat dupa 1990 prin aceasta asimetrie in fata legii, oamenii de rand neavand aceeasi capacitate de a avea acces la un proces corect in raport cu elitele politice si economice. Aceasta evolutie exclusiva a accesului la justitie, una dintre institutiile fundamentale -suport al capitalismului- este una din cauzele dezvoltarii inegale a Romaniei si a etichetei de feudocleptocapitalism.

3. Relatiile de vasalitate care caracterizeaza o societate feudala sunt inca preponderente in societatea romaneasca; fie ca vorbim de politica, caracterizata de prezenta « baronilor » locali, adevarati brokeri de putere regionala si stapani de-facto asupra destinelor populatiei din multe judete ale tarii, fie ca vorbim de primariile marilor orase care functioneaza ca adevarate feude prin care clientela privata este recompensata cu contracte publice ; de altfel, acest mod clientelar al acordarii de contracte pe bani publici nu pe meritele proiectelor ci ca recompensa pentru vasalitate este un aspect crucial al feudocapitalismului romanesc.

4. Iobagizarea populatiei, mai ales cea din zonele slab dezvoltate economic ; juridic oameni liberi, in realitatea populatia apta de munca din regiunile sarace graviteaza in jurul unui tip de feude pentru care ofera servicii in schimbul subzistentei ; fie ca vorbim de familii intregi angajate la diverse autoritati de stat (politie, primarii…) sau in regii si intrepinderi de stat (postasi, transportatori, siguranta…), modul economic de productie capitalist este inlocuit cu exploatarea feudala a unor active economice de stat si reciclarea banului public.

5. Accesul diferentiat la serviciile de sanatate si educatie si preponderenta pentru furt si coruptie; nu e nevoie sa mai detaliem. Aici este acel cleptocapitalism care practicat la scara larga, macro si micro.

In conditiile in care populatia scade si cea activa pleaca in alte zari, iar povara datoriei statului creste, cautarea unui nou tip de capitalism productiv, care sa sustina cresterea economica atat de necesara e un imperativ. Oamenii politici noi incearca sa raspunda la aceasta dilema prin PNRR, construind un fel de capitalism de stat, dar primul pas ar trebui de fapt sa fie eliminarea feudo- si clepto- din practica actuala. Degeaba facem proiecte pe hartie, daca in realitate iobagizarea, replicarea si hotia continua.