De ce lucrurile continua sa mearga prost in Romania?
Scandalul de la Foisor, aruncat peste situatia sanitara scapata de sub control, este inca un simptom tragic al impotentei acestei societati de a iesi din stransoara lipsei de competenta. Iar asta in pofida schimbarilor politice, importante, care au marcat ultimii ani in care PSD s-a retras de pe scena, suferind niste infrangeri rasunatoare pe multiple planuri si fiind slabit in prezent de un leadership second hand.
In ciuda formarii unui guvern al coalitiei Oamenilor Noi, cu multi politicieni tineri, cu ministere conduse de oameni care, cel putin la suprafata, nu au legatura cu vechiul sistem al politicii traditionale, rezultatele pozitive intarzie sa apara, accentuand anxietatea unei populatii adusa la capatul rabdarii de gafele continue ale politicienilor si de consecintele personale ale pandemiei.
De ce lucrurile continua sa mearga prost in Romania? Explicatiile avansate sunt multiple. O opinie spune ca partidele traditionale continua sa exercite o putere ascunsa in sistemul Statului romanesc, pe care nu ezita sa o exercite, punand bete in roate oricarei tentative de reforma reala. Prin controlul politic pe care il exercita asupra birocratiei locale, acea retea vasta de directori si directorasi, aceste partide continua sa mentina un status quo toxic, foarte greu de schimbat. Acest lucru a iesit la iveala in contextul scandalului de la Metrorex, o companie luata ostatec de un sindicat care si-a depasit cu mult atributiile si care putea conta, este clar pentru toata lumea, de un anumit sprijin din umbra. Insa noul ministru al transporturilor, imprumutand parca o fila din guvernarea lui Ronald Reagan - care a reusit faimoasa operatiune de a pune cu botul pe labe puternicul sindicat al controlorilor aerieni PATCO in 1981- a tratat aceasta criza cu intransigenta necesara, dovedind ca, daca sprijinul din umbra exita, acesta nu poate inlocui exercitarea puterii de catre un guvern solid. Pana la urma insa operatiunea a continuat mai mult pe Facebook si a sfarsit intr-o procesiune lamentabila a rangilor la metrou, cand putea sa continue un forta si cu alte demantelari ale retelelor de profitori publici.
In schimb, in domeniul sanatatii, realitatea este cu adevarat ingrijoratoare; deci pandemia este in crestere, paturile de la ATI fiind sub o presiune reala de mult timp (cel putin din 19 martie, conform datelor de la ministerul Sanatatii, cand mai erau doar 26 de locuri in Bucuresti), o serie de decizii bizare si intarziate a dus la un alt spectacol grotesc si tragic, in care sute de bolnavi au fost tarati din spital noaptea, cu incalcarea celor mai elementare norme de drept la intimitate si respecte al demnitatii. Indiferent de cine poarta vina finala, cu greu putem explica sau intelege acest episod, mai ales in acest context in care oamenii asteapta de la noul guvern competenta.
Aceasta serie de gafe concureaza cu indecizia autoritatilor de a lua masuri clare si eficiente pentru a stopa pandemia, lasand sa apara suspiciunea ca sunt tinute prizoniere de o mana de protestatari anti restrictii care mai mult s-au umplut de ironii decat au reusit sa creeze o reala miscare de protest.
De ce, totusi, lucurile continua sa mearga prost in Romania? Cred ca avem cateva indicii.
nu avem format instinctul competentei in functiile publice, iar acest instinct din pacate nu apare automat cu schimbarea de garda politica. El trebuie cautat, intretinut si promovat mai presus de calculele politice.
nu punem in centrul dezbaterii obiectivele care trebuie atinse si persoanele directe afectate, ci un cult prost inteles al personalitatii. De exemplu, in centrul actiunii administratie in Sanatate trebuie sa fie pacientii si medicii, nu oamenii politici, jurnalistii si partidele. Din pacate, excesul de politizare si de PR duce la situatie tragica in care pacientii apar nu in centrul preocuparilor sistemului, ci in lumina reflectoarelor cand ard sau sunt tarati in strada.
nu stim sa punem partizanatele politice deoparte si sa evaluam obiectiv situatiile critice; invariabil, de fiecare data cand apare o criza (din pacate foarte des), nu incercam sa intelegem cauzele acestei crize pentru a construi un plan de actiune si a elimina resorturile care au dus la tragedie, ci suntem obisnuiti sa cautam vinovatii in functie de simpatiile politice si sa tribalizam discursul public. Neinvatand nimic din fiecare criza si neschimband nimic, situatiile tragice se repeta cu regularitate, indiferent de cine e la putere. Exemplu: incendiile izbucnite in spitale sau alte incinte pentru ca nu s-a schimbat nimic si nu s-a invatat nimic din evenimentele trecute.
nu stim sa urmarim statistic evolutia indicatorilor importanti pentru a putea lua masurile care se impun din timp. In lipsa acestui instinct, politicile publice evolueaza intr-o bezna totala. Comunicarea oficialilor este si ea vaga, bazata mai mult pe anecdote decate pe fapte, ceea ce ingreuneaza orice incercare de actiune reala. Exemplu: nu stim nici acum care este evolutia granulara a epidemiei, cati bolnavi sunt pe grupe de varsta, pe comorbiditati, cate spitalizari sunt, care este durata medie, ce tratamente functioneaza si care nu, care este evolutia de la o saptamana la alta a spitalizarilor pe grupe de varsta. In lipsa acestor date, se iau decizii de pe o zi pe alta, in disperare de cauza, care mai mult provoaca anxietate si durere.
Toleram incompetenta si ignoram practicile corupte atata timp cat sunt practicate de oamenii din propriul trib mental. Asta duce la disonante cognitive grave si la perpetuarea infrastructurii coruptiei intr-un sistem care e construit sa schimbe oamenii, nu sa fie schimbat de oameni.