Mecanica bancara

Cum functioneaza bancile si de ce avem nevoie de ele

Foarte putine lucruri divizeaza opinia publica decat sistemul bancar, mai ales dupa criza din 2008 cand excesele bancherilor au aprins imaginatia populara si au reinviat demonii capitalismului hraparet.

Aversiunea fata de banci nu este noua, ea datand inca din Evul Mediu cand legile Bisericii impotriva dobanzii erau atat de aspre incat cei care dadeau bani cu dobanda, crestini fiind, puteau fi condamnati la moarte. Ideea vine inca din antichitate, Aristotel, de obicei un filosof recunoscut pentru sustinerea comertului, apreciind ca dobanda este nenaturala din moment ce banii nu reprezinta un lucru productiv ci doar un mediu de schimb, deci un pret al banilor ar fi fost contra naturii.

De atunci insa gandirea economica a evoluat si rolul dobanzii este central in teoria si practica economica si financiara ca un pret al banilor care remunereaza valoarea-timp a banilor: faptul ca accesezi un imprumut de care ai nevoie azi inseamna ca cineva renunta la a folosi acei bani in prezent, astfel incat aceasta renunatare se cuvine remunerata.

In acest context, bancile sunt cele care servesc acest rol in economie, de intermediari ai riscului si ai timpului in sistemul financiar: principaliul lor model de business este acordarea de credite in economie, pentru a servi proiectele curente ale persoanelor fizice si juridice, miscand banii care sunt disponibili in acest sens in sistemul financiar.

Bancile reprezinta insa o forma de business speciala, pentru ca ele actioneaza in prezent in cadrul unui sistem care are in centrul sau Banca Centrala si sunt supuse unui set diferit de reglementari fata de alte companii din economia reala.

Bancile creaza majoritatea banilor din economie

Bancile comerciale sunt responsabile de crearea majoritatii banilor existenti in economie; cantitatea de bani (masa monetara in sens larg) este alcatuita schematic din mai multe agregate: monedele si bancnotele in circulatie (banii Bancii Centrale, singura abilitata sa ii emita), rezervele bancii centrale (moneda electronica care apartine tot bancii centrale si cu care se fac viramentele interbancare), si depozitele bancilor comerciale, care reprezinta peste 97% din banii din economie.

Aceste depozite sunt create de bancile comerciale printr-un act simplu de manipulare electronica atunci cand de exemplu acorda un credit unei persoane: daca de exemplu banca acorda un credit de 1000 de RON lui Costelm in bilantul bancii activul sau creste cu 1000 de RON, dar in acelasi timp pasivul creste si el cu 1000 de RON prin crearea unui depozit pe numele lui Costel in care se depun cei 1000 de RON.

Astfel, printr-o simpla manipulare contabila si electronica, masa monetara a crescut cu 1000 de RON.

Sa incercam sa vedem mai in detaliu cum arata bilantul unei banci:

Se poate observa ca in activul bancii (sursele de fonduri viitoare) sunt creditele acordate, alaturi de rezervele la bancile centrale si alte active financiare. Aceste active sunt sursa de venit ale bancilor. Rezervele la banca centrala cuprind rezervele obligatorii, adica lichiditatea reglementara pe care fiecare banca e obligata sa o pastreze la banca centrala pentru a putea face operatiuni de plati iar creditele si alte active financiare reprezinta sursa de venit a bancilor comerciale si cea mai importanta parte a activitatii lor: aceea de a finanta activitatea reala a economiei.

In pasivul bancii exista doua mari grupe: depozitele atrase, care reprezinta datorii ale bancii fata de clientii lor si capitalul bancii, adica suma investita de actionarii bancii comerciale. Acest capital este foarte important pentru ca bancile comerciale sunt supuse unor reglementari speciale de adecvare de capital, care spun in esenta ca totalitatea creditelor acordate de bancii si pe care le-am vazut in activul bancii nu poate depasi un multiplu al capitalului existent in pasivul bancii.

Aceasta reprezinta cea mai importanta prevedere reglementara care limiteaza activitatea de creare monetara neproductiva a bancilor prin reducerea profitului. In tabelul de mai sus am introdus si schematic un cont de rezultat, care arata cum se calculeaza profitul/pierderea unei banci. Acest profit depinde foarte mult de cantitatea si calitatea creditelor si altor active financiare din activ, care determina nivelul dobanzii si al comisioanelor precum si costurile cu provizioanele si cu reevaluarea activelor intr-o criza (cum e cazul acum) care pot reduce drastic profitabilitatea bancilor; de altfel e de asteptat ca aceasta criza sa reduca profiturile bancilor prin impactul viitor al provizioanelor pentru creditele neperformante.

Chiar daca creaza majoritatea banilor din economie, bancile nu creaza bani din nimic

Am fi tentati sa credem ca bancile pot crea bani din nimic, din moment ce pot acorda credite doar printr-o manipulare electronica. Evident, in realitate lucrurile nu sunt atat de simple, tocmai pentru ca reglementarile de capital de care am vorbit limiteaza aceasta posibilitate: bancile sunt motivate de profit, iar profitul lor vine din dobanzile si comisioanele din creditele acordate pe o perioada lunga de timp, asa ca interesul bancilor este sa caute contrapartide sanatoase, companii care pot rambursa banii acordati cu dobanda si persoane fizice cu o situatie personala satisfacatoare; altfel, orice credit a carui rambursare este pusa sub semnul intrebarii este provizionat ca credit neperformant si ajunge sa reduca capitalul din pasivul bancii, limitand in viitor capacitatea bancii de a acorda noi credite si de a face profit

Bancile care fac profit reprezinta semnul unei economii sanatoase

In ciuda conceptiei la moda care acuza profiturile bancilor, vazute ca o suma nula pe spatele cetatenilor, bancile trebuie sa faca profit intr-o economie sanatoasa; asta inseamna ca au ales sa finanteze acele proiecte ale companiilor bine analizate, putin riscante sau cu un risc cunoscut si controlat, care sunt capabile sa produca in viitor cash flowuri din economia reala care imbogatesc atat actionarii companiei, angajatii cat si creditorii si pentru care nivelul de credite nepereformante ce se asteapta sa apara este unul redus; pentru a alege acei clienti sau acele proiecte sanatoase, bancile au departamente de risc care analizeaza clientii, ii noteaza conform standardelor in vigoare si ii finanteaza in functie de nivelul de risc al fiecaruia.

Sistemul fiat currency nu exclude fraudele si riscurile disproportionate

Bancile actuale functioneaza in cadrul unui sistem in care banii reprezinta o creatie virtuala legala: fiat money. Acest sistem modern a inlocuit vechile sisteme in care banii erau legati de anumite materiale fizice, cel mai important fiind aurul. Acel sistem s-a dovedid greoi in a tine pasul cu nivelul de finantare al economiei reale.

Insa evident si sistemul dematerializat are dezvantajele lui, marind hazardul moral si incitand unele banci sa ia riscuri deconectate de capacitatea economica de a le sustine. Este ceea ce s-a intamplat in 2008 de exemplu, cand unele banci si institutii financiare, folosindu-se de un efect de parghie enorm (nivel de capital foarte redus in pasiv) au investit in proiecte cu un grad inalt de risc (credite subprime, produse derivate riscante etc); asta a dus la un nivel de risc important deconectat de fundamentele economice.

In prezent nu ne aflam insa in scenariul din 2008; bancile sunt mult mai capitalizate, nivelul de credite neperformante este redus si riscul este mai controlat; cu toate acestea, o criza ca cea actuala va afecta sistemul bancar, dar nu ar trebui sa ne bucuram pentru asta, pentru ca mai ales in Romania, sistemul bancar este cel care finanteaza economia reala; o capacitate redusa de a face acest lucru va afecta pe toata lumea.