COVID19 - soc al cererii sau al ofertei

In urma deciziilor de instituire a carantinei de catre majoritatea guvernelor lumii, activitatea economica cunoaste in aceste luni o scadere abrupta; cum o explicam si ce masuri se potrivesc mai bine?

Ca raspuns la cea mai severa pandemie din ultimul secol, autoritatile publice din majoritatea statelor au recurs la masuri de distantare sociala si de carantinare a popultatiei care au afectat sectoare importante ale economiei, in special cele care presupun o interactiune fizica, precum restaurantele, hotelurile, traficul aerian si diversele servicii personale.

In primul trimestru 2020, activitatea economica s-a redus masiv fata de ultimul trimestru al anului 2019, precum arata datele din tabelul de mai jos pentru principalele economii:

In timp ce guvernele au inchis sectoare intregi ale economiei, consumatorii si-au redus cererea atat ca urmare a inchiderii magazinelor fizice cat si ca urmare a reducerii puterii de cumparare in cazul somajului.

Avand in vedere singularitatea acestui tip de soc, economistii inca dezbat daca vorbim de un soc al ofertei sau dimpotriva, un soc al cererii, sau de ce nu o combinatie a acestor doua tipuri de socuri. Problematica este importanta pentru ca un raspuns la aceasta intrebare ofera solutii diferite de politici ce pot fi aplicate pentru a reduce efectele acestei pandemii asupra relansarii economice.

E clar pana in acest moment ca pandemia a introdus o volatilitate crescuta in economie, crescand incertitudinea si efectul speculativ asupra evolutiei viitoare chiar pe termen scurt, iar acest lucru a avut efect atat asupra ofertei de noi bunuri si servicii cat si asupra cererii populatiei si guvernelor pentru bunuri si serviciile existente.

Sa incercam sa definim succint acesti termeni. In general, un soc economic este orice eveniment extern care impacteaza in mod neprevazut si impredictibil economia generala. Poate fi pozitiv sau negativ si poate afecta atat cererea cat si oferta.

Un soc negativ al ofertei este orice eveniment care reduce drastic capacitatea economiei de a produce bunuri sau servicii la nivelul de preturi actual; o catastrofa naturala poata avea acest efect, precum si un embargo asupra petrolului, precum cel din 1973-74, sau un razboi care distruge capacitatea productiva a unei economii; orice eveniment care reduce abilitatea unei economii sa produca bunuri si servicii in cantitatile cerute la preturile dinaintea evenimentului poate fi vazut ca un soc negativ al ofertei. Socul ofertei poate fi si pozitiv, atunci cand dimpotriva, in urma unor avansuri tehnologice importante creste capacitatea de productie in economie sau intr-un sector: un exemplu ar fi introducerea tehnologiei mecanice in manufactura bumbacului in Marea Britanie din sec. 19 care a fost un soc pozitiv asupra ofertei cu consecinte majora asupra pretului bumbacului si cu efecte negative asupre economiilor bazate pe productia manuala, precum cea indiana.

Un soc asupra cererii in schimb reduce abilitatea si dorinta consumatorului de a cumpara bunuri si servicii la preturile existente. Un soc negativ asupra cererii reduce consumul populatiei, firmelor si guvernelor, acest concept avandu-si originea in economia keynesiana, pe baza formarii asteptarilor agentilor economici care supusi incertitudinii isi reduc cererea agregata.

Este evident ca o pandemie afecteaza atat productia, prin perturbarea lanturilor de aprovizionare si inchiderea firmelor si serviciilor in economie care nu permit activitatii normale sa creeze vanzari. Acest soc negativ asupra ofertei se asociaza cu un soc negativ asupra cererii, pe masura ce investitiilor prevazute de firme scad, oamenii sunt trimisi in somaj si puterea lor de cumparare scade.

E important insa de mentionat ca diferite sectoare sunt afectate diferit de aceste socuri; daca cererea pentru retail-ul clasic scade pe perioada pandemiei, comertul online este in crestere, oamenii apeland atat la serviciile de livrare cat si la diferite servicii de entertainment. La fel si firmele atunci cand apeleaza la servicii de munca la distanta. Un exemplu tipic de soc pozitiv asupra cererii este cererea uriasa masti, dezinfectanti si echipamente medicale in primele saptamani ale valului pandemiei. Aceasta cerere s-a lovit de un soc negativ asupra ofertei pentru ca lanturile de aprovizionare au fost perturbate criza din China care izbucnise inaintea cele din vestul dezvoltat.

In plus, efectele unui soc al cererii sau al ofertei pot fi foarte diferite; un soc al cererii poate pune o presiune deflationista in economie (adica spre scaderea preturilor) in timp ce un soc negativ al ofertei poate dimpotriva influenta o crestere viitoare a preturilor. Si masurile de raspuns macroeconomic sunt diferite, daca vorbim de o sustinere a cererii agregate sau dimpotriva de o dereglementare rapida pentru a sustine productia si oferta in economie.

Un studiu recent (Brinca, Duarte si Faria-e-Castro, 2020), foloseste date despre orele lucrate si salariile reale in SUA pentru a estima impactul socurilor de oferta si cerere asupra diferitelor sectoare ale economiei.

Rezultatele arata diferit in functie de sectorul economic studiat si un impact asupra ofertei care prevaleaza; in unele sectoare, precum cel al tehnologiei informatiei, un soc pozitiv asupra cererii compenseaza un lejer soc negativ asupra ofertei. De exemplu abonamentele pentru Netflix au crescut la preturile existente (soc pozitiv asupra cererii) in timp ce oferta de filme si seriale, cel putin cele noi, a fost afectata sau intarziata evident de pandemie.

Astfel de implicatii trebuie studiate si de decidentii nostri atunci cand evalueaza si pun in practica diferite masuri de ajutor pentru economie: ce sectoare sunt afectate, care este impactul socului real al ofertei, cum evolueaza cererea agregata, etc.