Balcanicul Djokovic si romanii civilizati

"The point of modern propaganda isn't only to misinform or push an agenda. It is to exhaust your critical thinking, to annihilate truth." Garry Kasparov

Acest scandal creat in jurul lui Novak Djokovic, poate cel mai mare jucator de tenis al tuturor timpurilor, a provocat o intensa polarizare a opiniilor. Nu este un fenomen nou in era retelelor sociale, insa e din ce in ce mai des.

Ce se distinge insa in aceasta perioada de criza este oprobiul masiv directionat impotriva sportivului, demonizat atat de mass-media cat si de foarte multi utilizatori ai retelelor sociale. În aceasta infruntare între el si guvernul australian, mai ales la noi, au aparut tusele groase ale unei acuze care in principal se bazeaza pe urmatoarele puncte: Djokovic a incercat sa « fenteze » balcanic regulile si maretul, civilizatul Stat australian l-a oprit la granita; Djokovic, nevaccinat fiind, a incercat sa puna in pericol viata oamenilor; si in final, ca orice bogat, a incercat sa se foloseasca de statutul sau social pentru a beneficia de un avantaj nemeritat în timp ce milioane de australieni au fost obligati sa respecte restrictii timp de doi ani.

Sunt valide aceste acuze? Tribunalul inchizitional ridicat pe retelele sociale are dreptate sa-l judece pe apostatul Djokovic?

In realitate lucrurile sunt mai complicate decat atat. Indiferent de statutul vaccinal al jucatorului, exista exceptii pentru a putea întra in Australia chiar si fiind nevaccinat. Nu discutam de stupizenia de a interzice unui nevaccinat sanatos si testat negativ intrarea dar a o permite celor care, desi vaccinati, se infecteaza si transmit la niveluri record Omicron (iar Australia, in ciuda restrictiilor prelungite, inregistreaza in acest moment un val record, numarul de cazuri fiind unul masiv).

Djokovic, ca multi alti sportivi, a respectat toate regulile care i-au fost puse in fata: astfel, el a obtinut o viza de intrare in Australia, fara aceasta viza neputandu-se urca in avion. De asemenea, a depus un dosar pentru validarea exceptiei medicale care ii dadea dreptul sa intre. Dosarul a fost analizat, verificat si validat de doua comisii, dintre care una a guvernului australian. Verificarea s-a facut pe o baza anonima, membrii comisiilor nestiind nici identitatea, nici varsta subiectilor. Au fost 26 de dosare, si au fost validate o parte din ele, conform Tenis Australia.

Cu o zi inainte de venirea in Australia, Prim Ministrul Australiei, Scott Morrison a declarat ca viza si exceptia lui Djokovic sunt legale, ca au fost aprobate in conformitate cu legea si ca nimic nu s-a schimbat in acest sens de 2 ani de zile (acelasi premier a intors-o, in cel mai pur stil…balcanic, nu?, dupa cateva zile, declarand ca “regulile sunt reguli” si ca viza lui Novak a fost anulata).

A doua zi insa, Djokovic posteaza pe Instagram vestea ca totul a fost aprobat si ca va participa la AO,  moment in care retelele sociale iau foc. Iar Djokovic este oprit la frontiera, unde este interogar timp de opt ore. Conform documentului legal depus dupa evenimente, Djokovic este presat pentru a accepta revocarea vizei, dupa ce ofiterul de vama ii promisese ca poate astepta pana dimineata pentru a vorbi cu avocatii sai. El este mintit si manipulat ca revocarea vizei va fi in avantajul sau, desi in realitate nu era deloc asa. Fara nici un avertisment, viza ii este revocata apoi, fara nici o justificare, iar jucator este preluat si dus intr-un centru de detentie.

Nu este singura viza si exceptie acordata de guvernul australian. Dupa o saptamana de la primirea vizei, jucatoarea ceha Voracova este si ea informata ca viza i-a fost revocata, fara nici o explicatie; apoi este detinuta si trimisa intr-un centru de detentie. Jucatoarea povesteste intreaga peripetie, si noteaza ca s-a simtit ca « intr-un film de actiune » si ca nu intelege ce s-a intamplat.

Acestea sunt faptele reale. Departe de a arata un individ care incearca sa foloseasca statutul sau pentru a obtine un avantaj necuvenit, arata un om fara putere in fata unui aparat de Stat birocratic, care i-a revocat viza deja acordata, fara nici o justificare, dupa un interogatoriu de 8 ore si dupa ce jucatorul a fost presat si mintit. Arata de asemenea ca jucatorul avea toate actele in regula, ca acestea au fost validate de comisii de specialitate, dintre care una a statului australian. Nici vorba de balcanismul clamat de justitiarii de tastatura. Justitia australiana va decide in acest caz dupa ce plangerea formala a fost adresata de avocatii jucatorului.

Ce lectie putem invata de aici? In primul rand, emotia populara starnita impotriva unui grup sau a unui individ este o forta puternica, care poate provoca foarte mult rau in societate. Apoi, un Stat precum cel australian, criticat pentru modul in care si-a tratat propia populatie prin restrictii masive timp de 2 ani, prin restrangerea drepturilor fundamentale ale oamenilor si prin tratamentul populatiei aborigene si al refugiatilor, poate folosi astfel de controverse si emotii populare pentru a castiga capital politic. In final, nu toate regulile fixate de state sunt bune, istoria e plina de atrocitati facute « in numele legii ».

Djokovic plateste tribut propriei decizii de a dispune de propriul corp, intr-un context controversat al pandemiei, in care putem discuta despre modelul pe care il da in societate. Lasand deoparte extravagantele declamatii ale anturajului sau si mai ales tatalui, care il compara cu Spartacus sau chiar cu Iisus, sportivul devine, vrand-nevrand un simbol pentru aceasta faza a pandemiei, una moralizatoare, in care nuantele dispar lasand locul unui razboi aproape cu accente religioase. El devine astfel un exemplu de “tap ispasitor”, potrivit filosofiei lui René Girard, un fenomen care se caracterizeaza prin urmatoarele elemente: cand tensiunile cresc in societate acestea se pot rezolva prin crearea unui tap ispasitor; acest tap ispasitor, care poate fi un grup identificat prin diverse metode sau un individ, va primi violenta societatii; aceasta violenta va aduce o anumita liniste, cel putin pe termen scurt; victimele asupra carora se exercita violenta nu sunt responsabile de raul de care sunt acuzate.

Putem intelege deci mai bine de ce, un jucator atat de popular, care pana ieri era admirat si adulat de o planeta intreaga, devine astazi un paria, demn de dispret si oprobriu. Vina lui s-ar putea sa fie de fapt vina noastra.