2022, ce ar trebui sa asteptam si la ce ne-a ajutat 2021
Incertitudinea va continua sa fie extrema in 2022, un an care ar trebui sa reprezinte tranzitia de la lumea pandemica la cea post pandemica. Cateva evolutii cred eu ca sunt de urmarit in intreaga lume, pentru ca au un potential de destabilizare.
Pandemia va intra in faza sa endemica, adica o circulatie sezoniera in contextul unei populatii deja imunizate (natural sau prin vaccin). Varianta Omicron da indicii destul de pretioase in acest sens, pentru ca avem din ce in mai mai multe semnale care arata ca: (i) varianta este mai putin severa decat delta, atat in Africa de Sud cat si in Marea Britanie; teoriile sunt multiple pentru a explica acest fapt, insa probabil o combinatie intre imunitatea deja existenta si virulenta intrinseca mai scazuta a variantei explica asta; (ii) Omicron se transmite extrem de rapid, fiind mult mai contagioasa decat delta; in plus, mutatiile multiple ii permit sa evadeze protectia data de doua doze de vaccin, iar booster-ul are o eficienta limitata; si cei cu imunitate naturala sunt acum mai expusi la Omicron decat la Delta.
Interventiile Statelor pentru a gestiona aceasta pandemie sunt din ce in ce mai haotice si mai autoritare, in principal din incompetenta dar si din dorinta de a arata ca fac ceva pentru a stopa pandemia. Dar a face ceva nu inseamna sa faci ceva prost si contraproductiv. Derivele autoritare au crescut la un nivel neatins de foarte mult timp in lumea civilizata democratica: drepturile fundamentale ale oamenilor la libera circulatie si la a dispune de propriul corp au fost incalcalte (sub pretextul “binelui comun”); certificatele de vaccinare sunt in unele State cerute si la locul de munca, iar in majoritatea Statelor la toate celelalte activitati sociale. Totusi, in ciuda acestor masuri, vedem valuri uriase ale pandemiei afectand tarile din Europa de Vest, care sunt deja vaccinate cu un procent care atinge sau depaseste 90%. E adevarat ca numarul de spitalizari si de decese este mult inferior valurilor anterioare, dar asta contrasteaza cu deciziile panicarde ale unor guverne care inchid granitele, introduc carantinari ale populatiei si inchid scoli.
Efectele colaterale ale gestionarii pandemiei vor incepe sa se resimta mai puternic in 2022: milioane de copii au fost privati de ani/luni de educatie si interactiune sociala esentiala pentru dezvoltarea lor. Aceste privatiuni nu vor mai putea fi rezolvate si vor avea efecte colosale asupra dezvoltarii viitoare a copiilor; numarul de sinucideri a crescut in toate tarile cu masuri restrictive, la fel si internarile pentru boli mentale, iar acest trend va continua. Costul social este inestimabil, mai ales ca beneficiile carantinarilor si masurilor restrictive au fost minimale daca ne uitam la numarul de morti. In plus, milioane de persoane au intarzieri in controale medicale de rutina, ceea ce insemana ca multiple boli grave nu vor fi diagnosticate la timp. Iar tendintele autoritare au marit extremizare unei parti a populatiei si au redus increderea publicului in autoritatile publice si cele sanitare.
Aceasta criza sanitara se va conjuga cu o importanta criza energetica, care deja a inceput. Va fi o iarna grea in Europa, unde penuria de energie se va acutiza, pretul gazului natural este in crestere si deciziile contraproductive ale unor state (Germania, Belgia…) de a inchide centralele nucleare isi vor arata efectele negative.
Importante presiuni asupra economiilor se vor resimti in 2022: inflatia va continua sa creasca, ca o urmare logica a masivelor expansiuni fiscale si monetare ale guvernelor. Ea este deja la un maxim al ultimilor 40 de ani in SUA dar si in Germania. Inflatia va afecta veniturile reale ale populatiei din clasa de jos si mijlocie, care au mai putine posibilitati de investitii in active reale. In plus, inflatia se conjuga cu o penurie universala creata de probleme cu lantul de aprovizionare; impactul masiv va fi asupra preturilor energiei si produselor alimentare. Produsele alimentare de masa depind de existenta energiei ieftine, pentru ca pretul gazului influenteaza pretul ingrasamintelor si fertilizatorilor, carea au crescut foarte mult. Asta inseamna ca lumea se va confrunta cu preturi foarte mari la alimente, o problema extrema pentru miliardele de oameni care traiesc in tarile subdezvoltate si pentru care accesul la hrana va fi ingreunat. Cu consecintele politice de rigoare.
Presiunile geopolitice vor continua si se vor acutiza. Problema Ucrainei reprezinta un punct de incertitudine major. China va continua sa se exprima pe tabla de sah internationala provocand rolul Statelor Unite de hegemon de facto. Multiplele zone de fractura geopolitice vor fi alimentate de incertitudinea economica.
Romania va traversa o perioada dificila. Chiar daca vom reusi sa evitam cu pierderi minime un nou val pandemic, nivelul inflatiei va continua sa creasca, punand presiune masiva pe veniturile reale ale oamenilor; deficitele de cont curent si cel al bugetului public sunt in crestere si vor ameninta statutul investitional al Romaniei, care risca o degradare din parte Agentiilor de Rating. Criza energetica va insemna ca romanii vor plati facturi mai mari atat la energie cat si la produsele alimentare de baza. Chiar daca pentru moment Romania pare sa fi gasit o formula de guvernare stabila, aceasta alianta monstruoasa nu difera foarte mult de cele din trecut si deschide niste canale cunoscute spre politizarea institutiilor, cresterea coruptiei si oprirea progresului. In plus, sentimentul ultranationlist este in crestere, cel proeuropean in scadere si extremizarea unei parti a populatiei face ca solutia unui partid de extrema dreapta sa fie din ce in ce mai acceptabila pentru multi votanti, ceea ce va pune in pericol viitorul european al Romaniei.
Toate aceste incertitudini la nivel macro subliniaza in final cat de important, dar si fragil este individul si drepturile sale fundamentale. Departe de a reprezenta o invitatie la egoism, aceste reflectii trebui sa ne permita sa meditam asupra rolului fiecarui si a constientizarii faptului ca nu putem realiza nici un “bine comun” ignorand ca intreaga societate reprezinta o suma sociala de persoane unice, fiecare cu gandurile, planul sau de viata, visele si calitatile sale. Chiar daca societatea moderna a maselor mari de oameni are tendinta statistica de a separa oamenii in diverse grupuri pe baza unor identitati comune care ii definesc artificial, sa nu uitam niciodata ca aceste regrupari sunt fortate si nu au nimic natural. Ce e natural insa e tendinta oamenilor de a coopera voluntar unii cu altii, pe baza cutumelor si traditiilor dar si pe baza avantajului reciproc si ca orice incercare istorica de a forta individualitatea intr-un model al uniformizarii a fost sortita esecului, uneori cu efecte catastrofale.
Sa nu uitam, in aceste momente, ca facem parte din marea civilizatie occidentala, care a evoluat sa respecte si sa protejeze la modul absolut drepturile fundamentale ale persoanei umane si ca abuzul incalcarii acestor drepturi (sub pretexte diverse) nu trebuie sa fie normalizat, pentru ca recastigarea lor se poate dovedi extrem de dificila. Iar protejarea acestor drepturi este absolut compatibila cu idealurile de justitie si protejare a semenilor nostri, nu trebuie sa aruncam pe fereastra aceste drepturi pentru ca o autoritate gaseste aste comod si politic profitabil. Societatea este un organism complex, cu multiple grade de libertate, astfel ca solutiile simple si comode care par ca rezolva probleme majore au de obicei costuri ascunse care se vor manifesta mai devreme sau mai tarziu. Sa nu cadem in capcana termenului scurt.
Sarbatori fericite tuturor!